Page 36 - 1906-11-12
P. 36

252                        LUCEAFĂRUL                Nrul 11—12, 1906.

                                     SCRISORI Din BUCUREŞTI.
                                             n.
                                        — Fapte culturale. —
              Sînt  patruzeci  de  ani  de  cînd  Românii  au  primit   literari  —  să  le  zicem  aşa,  să  le  zicem  cu  gene­
            la  debarcaderul  din  Severin  pe  un  tînăr  prinţ,   rozitate  chiar  tuturora  aşa  —  cred  că-î  pot  rein-
            căruia  acum  i  s’au  închinat  ca  unui  Rege  aco­  via  ca  făuritori  ai  direcţiei,  pe  care  Junimea  a
            perit de glorie.                   admis-o  numai  şi-a  dus-o  la  triumf.  Triumful
              Istoria  contemporanilor  este  totdeauna  bănuită,   îl  conced  toţi,  originalitatea  o  contestă...  isto­
            uneori  fără  dreptate.  Mai  bănuită  este  atunci,  cînd   riografii !
            înşişi  oamenii  de fapte iau în mînî peana de istoric,   Caşi  cum  Alexandru  Russo  şi  M.  Cogălniceanu
            pentru  a  spune  cum  văd,  sau  de  multeorî  cum  ar   ar  fi  fost  originali,  cînd  cereau  să  se  scrie  o  limbă
            dori  ca  faptele  lor  şi-ale  altora  să  fie  văzute  de   poporană!  Caşi  cum  această  discuţie  a  limbii  po­
            viitorime.                         porane  şi  limbii  literare  n’ar  fi  existat  şi  înainte
              Asupra  celor  patruzeci  de  ani  de  istorie  română   de  ei!  Caşi  cum  în  vremea  cînd  aceeaş  contro­
            au  vorbit  atîţi  oameni  şi  vorbesc  atîtea  acte,  încît   versă  era  discutată  de  Greci,  pe  la  1800,  Văcăreştil
            posteritatea  nu  va  putea  să  greşiască  nici  în  plus,   şi  Eliade  nu  se  gîndiseră  serios  la  ea,  ajungînd  la
            nici în minus.                     aceeaş  concluzie  caşi  Russo,  caşi  Cogălniceanu,
              Istoricii  de  profesiune  au  şi  început  să  caracte­  caşi  Junimea.  Caşi  cum  n’am  putea  merge  şi  mai
            rizeze  şi  această  epocă,  N.  Iorga  în  Istoria  Româ­  departe in susul tradiţiei!
            nilor,  scrisă  nemţeşte,  D.  Onciul  într’un  curs  ce   Altul  este  criteriul:  unde  s’a  mai  scris  atît  de
            tocmai  îl  face  la  universitate  şi  pe  care  asemenea   consecvent  popular  ca  la  Junimea?  Şi  cine-a
            am dori să-l vedem publicat.       putut  lăţi  obiceiul  de-a  scrie  aşa  în  măsura,  in
              Din  toate  aceste  scrieri  va  reeşi  un  adevăr:   care l-a lăţit Junimea? Nimeni!
            S’au  pus  pînă  acum  în  40  de  ani  atîtea  temelii   Aceasta  o  ştim  noi,  Ardelenii,  mai  bine  decît
            sigure  pentru  viitor,  încît—oricîte  probleme  de   alţii.  Pe  Coşbuc  nu  l-a  produs  doar  Cipariu,  pe
            fericire  internă  s’ar  fi  lăsat  în  sama  anilor   losif  nu  Bârnuţ,  nici  pe  Goga  Mureşianu.  Ei  au
            ce  vin  —  a  fost  cu  dreptate  ca  marele  entu­  crescut  în  duhul  literaturii  născute  sub  înrîurirea
            ziasm din zilele jubilare să fie aşa cum a fost.  Convorbirilor.
              Decît,  despre  aceste  serbări  au  vorbit  şi  la  voi   între  Convorbirile,  care  veniau  dela  Schopen-
            toate  ziarele:  De  ce  le-am  repeţi  aici  şi  încă  mai   liauer  şi  dela  Hrine  —  cu  batjocurirea  patriotiz-
            pe  scurt?  Iar  despre  cei  patruzeci  de  ani  „Lucea­  mului  naiv,  şi  între  patrioţii  declamaţiei  din  Bucu­
            fărul"  va  vorbi  într’un  număr  festiv,  închinat  numai   reşti  şi  Ardeal,  a  fost  o  întrecere,  în  care  unii  au
            lor: De ce i-am lua înainte?       reuşit  să  închege  ce  este  mai  patriotic  decît  orice:
              Mulţămindu-mă  c’o  scurtă  amintire  a  serbărilor,   o  limbă  unitară-literară,  pe  care  azi  o  avem,  iar
            îmi  veţi  da  voe  să  trec  la  cîteva  fapte  culturale,   ceilalţi,  declamatorii,  au  adaos  puţin  la  această  te­
            care  fac  mai  puţin  zgomot  decît  faptele  vieţii  po­  melie  de  viitor.  Batjocura  fusese  însoţită  de  fapta
            litice.         *                  pozitivă  a  oamenilor  care  pot,  care  creează  şi
                            * *                de-aceea  batjocura,  care  ar  fi  putut  să  şi  lipsiască,
              Întîiul  fapt  de  însemnătate  este  jubileul  „Con­  se va erta.
            vorbirilor literare".
              Ele  serbează  patruzeci  de  ani  de  muncă  grea  şi   Fireşte, vremile se schimbă.
            fericită  şi  dată  namai  din  inimă:  pentrucă  în  toţi   Deosebirile de scriere nu mai există: Forma, limba
            aceşti  patruzeci  de  ani  nici  un  colaborator  al  Con­  nu se mai discută.
            vorbirilor  n’a  primit  nici  un  onorar  pentru  orice-a   Ca  puncte  de  diferenţiare,  de  deosebire,  răma­
            scris;  toţi  aii  scris  de  dragul  limbii  şi-al  literaturii   seră principiile.
            şi-al  viitorului  neamului,  căruia  literatura  are  che­  Au rămas?
            mare  să-î  însemneze  scopuri  şi  ideale.  Rezultatul   în  numărul  jubilar  s’a  publicat  un  articol  prin­
             necontestabil  este,  că  numai  din  graţia  luptei  aces­  cipial,  iscălit  de  dl  Mihail  Dragomirescu  şi  aprobat,
            teia  neamul  a  luat  în  literatură  direcţia  sănătoasă   mi  se  pare,  şi  de  alţi  Convorbiriştî.  Articolul  poate
            ce o are acum.                     să  cîştige  oarecare  însemnătate  —  în  cazul  unei
              Eu nu sînt nici dintre cei ce nu cunosc istoria litera­  schimbări  în  direcţia  Convorbirilor.  Pentrucă  este
            turii  române,  nici  dintre  cei  lipsiţi  de  pietate  pentru   sigur  că  actualul  director,  care  jertfeşte  din  timpul
            acei  înaintaşi  ai  Junimii,  pe  care  cîţiva  istoriografi  său  pentru  a  îngriji  de  apariţia  regulată  a  revistei,
   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40   41