Page 37 - 1906-11-12
P. 37

Nrul 11-12, 1906.           LUCEAFĂRUL                         253
        dar  care-şî  lasă,  de  dragul  acestei  reviste,  în  pă­  micile  ajutoare,  ce  se  dau  încă  —  pentrucă  nu  se
        răsire  unele  lucruri  mari  de  specialitate,  de  istorie   pot  tăia  deodată  —  meseriaşilor,  părăsind  şi  obi­
        şi  slavistică,  vrînd-nevrînd  va  socoti  odată  că  este   ceiul  de-a  ajuta  în  sens  filantropic  şi  concentrînd
        timpul  să  se  dedice  cu  tot  sufletul  numai  acestora;   toate  mijloacele  numai  în  vederea  creării  de  băr­
        şi-atunci d. Mihail Dragomirescu poate să vie ...  baţi,  care  să  reprezinte  cele  mai  mîntuitoare  cu­
          Aceasta  ar  strica  însă  o  bună  socoteală.  Acum   rente  moderne  în  ştiinţă  şi  ’n  viaţa  practică,  so­
        gruparea  dela  Sămănătorul  dă  un  ajutor  de  co­  cietatea  Transilvania  va  lucra  pentru  un  import  de
        laborare  Convorbilor.  Simpatii  de  direcţie  şi  per­  idei  şi  ideale,  care  sînt  mult  mai  de  nevoie,  decît
        sonale  l-au  făcut  cu  putinţă.  Dar  atunci?  Atunci   d.  e.  încă  unul  sau  doi  meseriaşi  într’un  oraş,  unde
        —  cînd,  nu  se  ştie  —  va  fi  poate  cum  prezice  dl   el s’ar face şi fără acest ajutor, deoarece viaţa duce,
        Iorga în articolul său despre jubileul Convorbirilor:  ori  de  cîte  ori  ar  voi  sau  ar  fi  de  folos,  pe  drumul
         „Astăzi „Convorbirile" nu trăiesc numai fiindcă au trăit,'  luminclor moderne.
        ci fiindcă înfăţişează o formă neapărată a culturii noastre.   Pentru  lucrările viitoare ale societăţii nu  este fără
        Dacă  nu  se  vor  îngădui  articole,  ca  acela  din  nrul  ju-   însemnătate  încercarea  ce  tocmai  se  face,  ca  nu­
        bilar  al  dlui  Dragomirescu,  menit  să  tulbure  viaţa  de
        înţelegere în  redacţia însăşi,  ele vor apuca  şi cinzeci de   mărul  membrilor  să  fie  sporit.  Pentru  a  pune  pu­
        ani  şi  încă  multe  jubileie  şi  vor  primi  şi  atunci  urări,   blicul  în  cel  mai  autentic  chip  în  cunoştinţă  cu  în-
        nu exagerate, dar cu totul, dar călduros sincere, ca acele   tîul  mijloc  întrebuinţat  în  vederea  acestui  scop,
        ce i se aduc în aceste rînduri".   cred  că  faceţi  bine  să  publicaţi  următoarea  scri­
          Fiind-că  aceste  sînt  rîndurile  cele  mai  supără­  soare  adresată  foştilor  stipendişti  ai  societăţii.  Ea
        toare  în  tot  ce  s’a  scris  acum  despre  Convorbiri,   concretisează  o  idee  a  noului  casier  al  societăţii,
        am crezut că-i bine să le explic.  care este inginerul N. Galea:
          In  adevăr,  certarea  din  partea  —  vrăşmaşilor  Ju­  „In  numele  şi  din  însărcinarea  societăţii  „Tran­
        nime!  nu  poate  supăra.  Puţini  vrăşmaşi, puţină cer­  silvania"  ne  luăm  libertate  a  ne  îndrepta  către
        tare şi — încă ceva:               d-voastră  cu  o  rugare,  pe  care  sîntem  siguri  că  o
                  Nu orice clopoţel        veţi  aprecia  ca  îndreptăţită  şi  mai  ales  folositoare
                  Va creşte glas de clopot.  naţiunii  şi  prin  urmare  din  două  motive  vrednică
                        * *                să fie ascultată şi de d-voastră.
                        *
          Fapta a doua.                     „Adunările  generale  ale  „Transilvaniei"  au  dis­
          Societatea  Transilvania  a  dat  un  mic  concert   cutat  mai  des  faptul,  că  tinerii  ce  au  fost  odată
        împreunat  cu  o  conferinţă  a  d-luî  N.  Iorga  şi  reci-   ajutaţi  de  ea  nu  se  văd  în  lista  membrilor  ei,  deşi
                                           ajunşi  bărbaţi  cu  rost  in  viaţa  publică,  ar  putea  să
        taţiunî  de  artistul  Toneanu.  Flautistul  Milea  (din
                                           figureze  cu  destulă  uşurinţă  între  acei  oameni  care
        Poplaca)  a  cîntat,  mi  se  pare  întîia  oară  în  Bucu­
        reşti.  Cei  dintîi  nu  se  mai  laudă;  cel  din  urmă  ră­  să  contribue  cu  cîte  ceva  la  întărirea  societăţii  şi
        sare  acum  şi,  după  părerea  tuturor  specialiştilor,   sporirea activităţeî ei.
        are un răsărit admirabil.           „Trebue  să  mărturisim  că  această  lipsă  de  in­
          Producţiunea  aceasta  a  fost  o  încercare.  Deşi  s’a   teres  este  o  durere  pentru  acei  bătrinî,  care  sînt  şi
        înjghebat  cu  dispreţul  ori  cărei  reclame,  totuşi  a   astăzi  stîlpiî  ei  şi  o  cauză  de  pesimism  pentru  ti­
        fost  de  faţă  un  public  număros  şi  ales.  Cele  ce  vor   nerii,  care  au  intrat  mai  de  curînd  în  societate,
        urma  vor  aduna  de  bună  seamă  şi  mai  multă  lume,   pentru  a  putea  la  timp  să  ia  moştenirea  meritoşi-
        deoarece  există  în  adevăr  o  lume,  care  prinde  bu­  lor  bătrîni:  Tuturora  li  se  pare  că  se  află  în  faţa
        curos  prilejul  de-a  asculta  ceva  nou  despre  Ardeal,   unui simptom de lipsă de solidaritate.
        din Ardeal.                            „Nimic  n’ar  fi  mai  potrivit  să  dea  dovadă,
          Societatea  se  gîndeşte  însă  şi  la  alte  mijloace   că  această  părere  nu  are  temei,  decît  intrarea  ca
        menite  să  sporiască  lucrările  sale.  Direcţiunea  ce-o   membri  ajutători  în  societate  a  tuturor,  pe  care
        vor  lua  este,  mi-se  pare,  următoarea:  Membrii  so­  acest  apel  îl  priveşte.  E  o  chemare  sub  un  steag
        cietăţii şi mai ales membrii comitetului sînt convinşi,   naţional,  o  chemare  spre  o  lucrare  menită  să  susţie
        că  Ardealul  nu  are  încă  destule  legături  ideale   legăturile  între  Românii  din  Regat  şi  cei  din  ţările
        nici cu străinătatea, nici cu România chiar. De aceea   vecine,  prin  urmărirea  scopurilor  culturale  comune,
        a  da  stipendii  numai  pentru  străinătate,  pentru  a   o  chemare  care  onorează  şi  pe  cei  ce  cheamă  şi
        susţine  studenţi  numai  în  apropierea  celor  mai   pe cei chemaţi.
        mari  centre  de  cultură  liberă,  modernă  şi  departe   „Gîndul nostru este mărturisit cu claritate.
        de  atmosfera  ungurită  a  instituţiilor  din  Ardeal  şi   „Gîndul  Dumneavoastră  în  chestia,  la  care  voim
        Ungaria,  este  o  ideie  ce  se  va  impune.  Părăsind  să vă interesăm, îl vom afla — aşa sperăm — din
   32   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42