Page 38 - 1906-11-12

254 LUCEAFĂRUL. Nrul 11—12,1906.
răspunsul, pe care veţi avea de sigur şi bunătatea Pe urde duce acum tramvaiul, prin dosul mitro-
şi graba de a ni-1 trimite cît mai curînd.. peliei, era „promenada 1 * Filaretuluî, pe unde numai
* * naţia se plimba Duminecile şi sărbătorile.. Era o
*
A treia faptă este apropiata deschidere a expo­ promenadă plăcută, cu alee destul de frumoase.
ziţiei jubilare, clădirile de căpetenie sînt sfîrşite: Aşa o descriu călătorii şi străinii ce-au petrecut în
ele sînt o desfăşurare frumoasă, uneori impunătoare Bucureşti.
de motive de arhitectură naţională. Priveliştele din Aşa fiind, era firească urmarea, ca şi breslele să
toate părţile sînt mulţămitoare, vre-o două te opresc petreacă tot la Filaret.
chiar mult în loc. Ele nu făceau expoziţii ca astăzi, dar în loc de
Transilvania este cam ascunsă şi prin ferestrile
fabricate expuneau pe măeştri tineri, să-î vază toţi,
înguste ale pavilionului pătrunde o lumină slabă.
să-î ştie toată lumea. Bun obicei, fără îndoială. Şi
Bucovina se ţine aproape de pavilonul austriac şi
dacă nu se va mai fi ţinut după 1839, cînd l-a
a dat căscioarei sale forma unei biserici.
descris I. Eliade-Rădulescul, el şi-a dat sufletul la
încă nu-î de văzut nimic, încă nu s’aâ aşezat 1814, cînd tînărul Eliade l-a văzut.
nicăirî obiectele, care-au început a sosi în istoricul Iată dar şi descripţia, din care se vede ce expu­
şi pînă mai cînd era atît de părăsitul cîmp al Fi- neau vechii breslaşî la Filaret:
laretuluî. Despre acestea voiţi vorbi însă mai pe
„Era odată obicei în ţara noastră, şi frumos obi­
larg în scrisorile următoare.
cei! Am apucat şi eu în copilăria mea o sărbă­
Mergînd spre Filaret cîmpul s’a numit astfel
după numele unui mitropolit Filaret —, mă gîn- toare ca aceasta ce se zicea că se face la 15 ani
diam la viaţa care se va desvăli acum în acest odată. Toţi zidarii, dulgherii şi tîmplariî, adică toţi
cîmp, pe unde, dacă nu erai din partea locului, care contribuesc spre zidirea unui oraş sau unei
nu treceai decît pentru a petrece pe cineva pînă societăţi, se aduna la un loc, gătiţi în cele mai
la cimitirul Belu sau pentru a urca un deal ca să bune ale lor haine. De aici pleca în număr de mai
multe sute, cu muzica înainte, fiecare isnaf cu stea­
ajungi în gara Filaret. Şi cînd te abăteaî, ce gă-
gul său şi cîte doi, doi; şi se ducea la Filaret-
siaî? Iarba pîrlită de soare şi doar nişte Olteni
unde întindea o masă foarte mare, mînca şi bea
tragînd un Şanţ în margine de drum, iar mai încolo
închinînd în simplitatea lor şi pe urmă se scula
mici ştregarî ce-şi văd de jocuri fără a simţi arşiţa
ori praful... fiecare meşter şi făcea cunoscut în vileag
Odată era o viaţă mai bună pe aici! pe ucenciî ucenicii şi calfele lor, ce au învă,
Daţi-mî voe s’o povestesc, pe scurt, pentru-că ţat meşteşugul şi acum sînt şi ei meşteri.
este vrednică de poveste, ca orice fragment, oricît Astfel se isprăvia ospăţul. De atunci sînt 25 de
ani şi n’am mai văzut aeea sărbătoare şi păcat
de mic or fi, din ce-a fost cîndva viaţă românea­
ar fi să se uite un asemenea de frumos şi
scă. Se găseşte, în ce voiu spune, şi o mică po­
emblematic obicei". (Curierul românesc, 1839,
triveală cu viaţa ce se va desvăli chiar acum la
Ianuarie 17).
Filaret, unde se vedea şi alteori ce putea produce
viaţa economică a capitalei. Obiceiul dela Filaret a reînviat! Dar în ce formă!
Cîmpul Filaretuluî era pe la începutul veacului Eliade însuşi s’ar şterge la ochi şi-ar spune de
trecut locul de plimbare al noroduuluî. Boerii mer- bună seamă că aşa frumos nu l-a visat.
geati la Herăstrău, dela celalalt capăt apus al Filaretul este astăzi un loc, care va lăsa tuturor
oraşului vre-o jumătate de milă înainte. Mergeau celor ce-1 vor vedea impresii, pe care Românii
prin praf — copaci nu eraţi să dea umbră şi acolo trebue să pue preţ şi să le caute cu orice preţ.
găsiau ca adăpost un chioşc. Şi mergeau. Nu se
amesteca cu noiodul care mergea la Filaret. 15. IV. 1906. G. B D.