Page 40 - 1906-11-12

256 LUCEAFĂRUL Nrul 11-12, 1906.
din Sibiiu. M. M. L. L. Regale şi A. A. L. L. Princiare au Henric Ibsen, Poezii, traduceri de Şt. O. losif şi D.
admirat mult podoabele noastre artistica şi d-na M. Anghel. Bucureşti, 1906. Activitatea poetică a lui Ibsen
Cosma a avut un gînd fericit atunci, cînd a oferit M. e foarte puţin cunoscută. Trebue să fim mulţumitori
S. Reginei, în semn al aducerii aminte de noi, albumele poeţilor dela Sămănătorul că ne-au dat o parte din crea-
de cusături şi ţesături ardeleneşti, lucrate cu o desă­ ţiunile lui în traduceri bune, cum a fost şi volumaşul
vârşită rigoare artistice de d-şoara Minerva Cosma. No­ din Verlaine. Ibsen e un poet subiectiv în toată puterea
rocul nostru a vrut ca pagina uneia dintre aceste comori cuvîntulul şi în poeziile lui regăsim notele intime ale
artistice ţărăneşti să fie împodobită cu scrisul minei sufletului cari sînt preludiile activităţii lui de mal
cîntăreţuluî plugarilor şi clăcaşilor ardeleni. E o înălţă­ tîrziti: poet îndrăzneţ şi judecător aspru. In iubire ca
toare înfrăţire a lacrimilor şi nădejdilor noastre din cîn- şi în viaţă n’a cunoscut firea oamenilor mediocri. Pe-
tece cu lacrimile şi nădejdile „cusute în pînză albă“. lîngă aceste poezia lui, ca şi întreaga lui activitate, e
Scrisul mînei e cel următor: naţională; rădăcinile personalităţii lui sînt adînc înfipte
în pămîntul patriei sale. E un model pentru şcoala nouă
Maiestăţii Sale Elisabeta în literatura noastră. Cele mai frumoase şi mai puter­
Regina Ţăriî-Româneşti nice dintre poeziile lui sînt tocmai cele naţionale, din­
tre cari, poeţii noştri n’au tradus pe nici una. Bucata
In semnul iubirii celor de departe.
„Terje Vigen“ dovedeşte un puternic talent epic, pe
AŞTEPTARE. care nu-1 regăsim în altă bucată. Din volumul de tra­
duceri reproducem una la întîmplare.
MajestăţiI Sale Reginei Poete Carmen-Sylva
In umbra plopilor cărunţi In farmecul nelămurit EPIGONILOR.
Străjeri bătrtni la casă, Al nopţilor de vară, Cu glas înalt slăvindu-l gloata
Cu ochii umezi şi frumoşi Vrăjite iele ’n drumul lor acum în jurul Iui se strînge —
O fată stă şi coasă. Un vis îi arătară ; Dar slava lui şi-a cîştigat-o
Drumeţi se miră ’n drumul E chipul unui Făt-Frumos vărsîndu-şi nobilul său sînge.
(lor Şi mai presus de fire,
De mîinele măiestre Orfanei fete, din botez, Şi torţa care a purtat-o,
Şi de minunile ce dorm Urzit sd-i fie mire. călăuzindu-vă prin ceaţă,
In lada ei de zestre. Din mini i-aţi smuls-o cu puterea
şi l-aţi lovit'barbar în faţă.
Şi ielele i-au spus cuvînt:
Pribeagă blîndului amurg „Tu coasă la năframă, Iar spada lui strălucitoare
De peste deal se lasă, Căci înlr’o ţară ’n răsărit ce v’a deprins s’o faceţi roată,
Urzindu-şi tortul argintat, Te înţelege-o mamă. Spre pieptul lui viteaz a ’ntors-o
In firul de mătasă. Cînd vei găti năframa ta, nesocotita oarba gloată.
Ea vede ’n ochii osteniţi, Să i-o trimiţi să ştie —
C’o lacrimă se cerne, Şi craiul tău bălan din vis Şi dac'a dus război de moarte
Că ’n urma meşterului ac Ea ţi-l trimite ţie." cu ceata spiritelor rele,
Şirag de flori s’aşterne. L-a dus în van, căci voi şi astăzi
De-atund cu acul ei trudit sînteţi toţi prietini buni cu ele.
Se scutură cărunţii plopi, Ea firele împarte,
Durerea ei îi doare, Gîndind la chipul bun şi Ci totuşi mai găsiţi cu cale
Şi frunze cad pe pînzele (sfînt că vi se datoreşte vouă
Sfielnicei fecioare. Al mamei de departe. Comoaf acestui suflet mare
Ea-şi împleteşte-un dor Din vise, ’n aşteptarea ei, s'o împărţiţi ca el în două ?
(pribeag Ea-şi face mîndra salbă,
In florile cusute Sînt numai lacrimi şi înlături dar cu-atîta vîlvă,
Şi coasă ’n firul alb de in (nădejdi căci n’amăgiţi pe cei străini :
Nădejdile ei mute. Cusute ’n pînza albă. Lăsaţi-l ca să doarmă ’n pace
pe cel încununat cu spini!
Octavian Goga.
D-nele Maria şi Lucia Cosma, d-şoarele Minerva şi Reuniunea femeilor române Sălăgene. La 26 Iunie
Hortensia Cosma şi dl O. Goga au fost invitaţi să aducă a. c., a avut loc în Şimleul-Silvaniei jubileul de 25 ani
în persoană la palat albumele prezintate M. S. Reginei al acestei reuniuni. Rezultatul muncii neobosite desfă­
în expoziţie. Noi considerăm această audienţă ţa o înaltă şurată de reuniune, în acest pătrar de veac, e îmbucu­
distincţiune a artei noastre ţărăneşti şi a bogăţiei noastre rător şi de mare importanţă pentru românismul din Să-
de talente, cari au făcut cu putinţă reprezentanţilor de lagiu. O schiţare istorică a frumoaselor străduinţe e de
azi ai neamului nostru să urce treptele palatului regal sigur de-un interes obştesc. In Dec. 1879, d-na Emilia
din Bucureşti. E un îndemn şi o mîndrie pentru noi toţi Pop se adresă preşedintelor reuniunilor din Braşov, Fă
această rară apropiere. găraş şi Zărneşti, cerîndu-le statutele şi îndrumări pen-