Page 42 - 1906-11-12
P. 42

258                        LUCEAFĂRUL                 Nru I 11-12, 1906.
            Chestiunea teatrală. E încă una dintre chestiunile ne­  cum  nu-i  adevărat  nici  aceia  că  scriitorul  acestor  rîn-
          buloase  la  noi,  asupra  căreia  şi  astăzi  silit  tot  atîtea   duri loveşte cînd în conducătorii Asociaţiei cînd în cei ai
          păreri  cîte  capete.  în  fiecare  an,  în  preajma  adunării   Societăţii teatrale. E neadevărat şi josnic, tot ce spune des­
          generale  a  Societăţii  pentru  crearea  unui  fond  de  tea­  pre 7.. Rârsan, cînd îl numeşte vînătorde aur, om vaccilant
          tru  român,  învie  ca  pasărea  Phoenix,  în  celea  mai  fe­  şi om al duplicităţii. Răspunsul cuvenit la toate aceste ne­
          lurite  şi  curioase  haine  de  idei.  Cel  mai  nou  luminător   cuviinţe, îl va da publicul, care ne cunoaşte pe toţi. In ce
          al  acestei  chestiuni  e  un  bursier  al  Societăţii  numite,   priveşte observaţiunile ce  le-am făcut în această revistă,
          care,  după  un  an  de  studiu  la  conservatorul  din  Bucu­  fie  Asociaţiuniî  fie  Socieţăţii  teatrale,  credem  a  nu  fi
          reşti,  ne  vorbeşte  de  pe  cea  mai  înaltă  tribună  a  con-   greşit,  credem  a  fi  fost  în  drept  a  le  face  şi  e  de  pri­
          ştiinţiî de sine. In numărul 21. a. c. al revistei „Familia",   sos  să  mai  spunem  că  ele  afl  fost  pornite  din  ghidul
          dupăce  ne  spune  că  la  Bucureşti  şi-a  dat  silinţa  să   şi  dorinţa  curată  de  a  da  informaţii  adevărate  cititori­
          fixeze „muzicalitatea şi eufonia" limbei româneşti, in urma   lor  şi  de  a  contribui  şi  negativ  la  înaintarea  noastră
          cărui  aprofundat  studiu  a  rămas  captivat  de  sonoritatea   culturală.
          şi  frumseţa  ei  nespusă,  se  liotăreşte  să  o  „aplice"  şi   Higiena  şi  economia  populară  povestită  de  Moş-
          la  reprezentaţiile  din  Ardeal,  ca  auditorul,  fără  voia
          lui,  să  exclame:  „ia  ascultă  ce  frumos  vorbesc  dile­  Savu,  —  de  C.  Oprescu  Argeş.  Moş  Savu  într’o  formă
                                             uşoară,  într’un  grai  pe  ’nţelesul  tuturor,  dă  ţăranilor
          tanţii  ăştia!“  E  multă  bunâcredinţă  în  această  naivitate!   sfaturi  de  tot  felul.  în  povestiri  împănate  cu  glume  ii
          Dar înainte de a cuceri publicul prin graiu viii cu frum-
          seţa  limbii  româneşti,  dl  bursier  trebuia  să  dovediască   învaţă  să-şi  vadă  de  sănătate,  ţinînd  înainte  de  toate  la
                                             curăţenia  trupului  lor,  la  curăţenia  din  jurul  casei,  cum
          cetitorilor  „Familiei",  în  scris  corectitatea  şi  frumsefea   să  îngrijască  vitele  ş.  a.  m.  Propune  ca  in  toate  comu­
          ei.  Ajungînd  la  soluţiile  practice  ale  chestiunii  teatrale,   nele  să  se  însoţiască  sătenii  la  un  negoţ  cinstit  etc.  şi
          d-sa  profesează  cele  mai  egoiste  şi  retrograde  idei.  Nu   sfirşeşte,  dînd  sfaturi  de  medicină  populară.  Recoman­
          admite ca Societatea să mai dee burse, fiindcă „Bani ne   dăm  cartea  atenţiunii  proprietarilor,  preoţilor  şi  învă­
          trebue!“  Nu  voim  să  ne  ocupăm,  în  limitele  unei  cro­
          nici,  despre  modalităţile  cari  pot  să  facă  posibilă  so­  ţătorilor  noştri.  Se  poate  comanda  la  „Librăria  Naţio­
                                             nală" Bucureşti, preţul 1 leu.
          cietăţii  realizarea  străduinţelor  ei,  accentuăm  insă  că
          prin  adunarea  de  parale  şi  prin  conferinţe  nu  va  putea   Despre „Morala  în  Artă",  in  legătură cu  articolul dlui
          face  mai  mult  decît  pînă  acum.  Ne  dăm  cu  toţii  seama   Rîmniceanu  şi  profesiunile  de  credinţă  ale  unor  reviste
          de  greutăţile,  independente  de  puterea  şi  vrerea
                                             din regat, vom vorbi cu altă ocazie.
          noastră,  cari  împedecă  fiinţa  unui  teatru  românesc
          în  ţară  şi  e  trist,  cînd  după  atîţia  ani  de  experienţă   Din  broşura  dini  Vasile  Diamandi,  Rensei-
          şi  de  chibzuială,  veneratul  preşedinte  al  societăţii   gnements  Statistiques  sur  la  Population  roumaine
          mai  admite  soluţii  şi  sfaturi  juvenile,  cari  mai  mult   de  la peninsule des  Balkans (No  1  din Bibliotheque
           ncurcă,  decît  limpezesc  chestiunea.  Interesul  faţă  de   Cazacovtchi,  Paris,  1906)  reţinem  următoarele  date
          teatru  şi  de  arta  dramatică  nu-1  poţi  deştepta  prepa-   statistice asupra românilor din acele părţi:
          rind  lumea  cu  „noţiunile  elementare  ale  artei  drama-   Vilaietul Monastir........................ 196.370
          tice“, ci jucînd teatru. Nu te poţi hrăni citind cărţi de bu­  „   Salonic...........................  146.370
          cate. Nu se poate cere publicului să mai jertfiască argint   „   Cosovo............................. 19.800
          pe altarul Thaliei, fără să primiască ceva în schimb. Mai   „   lanina.............................. 129.010
                                                  Scutari.............................. 59.420
                                               „
          ales astăzi, cînd, tot din milostivenia lui, Societatea dis­  „   Adrianopol  şi Constantinopol  .  20.000
          pune  de-un  respectabil  fond,  care,  întrebuinţat  cu  înţe­  împrăştiaţi în  toate vilaietele .  .  .  .     150.000
          lepciune  pentru  teatru,  s’ar  putea  spori,  dîndu-se  şi   Astfel in Turcia europeană:   720.970
          publicului reprezentaţii. Dacă actualii bursieri ar prezintă   In  Thesalia şi în Grecia.................................. 200.000
          toate garanţiile  că vor  putea întrupa idea teatrului, fiind   In  Serbia....................................................... 150.000
          ambii  buni  actori  şi  buni  regisori,  evident  că  nevoia   In  Bulgaria...................................................  110.000
          unor noi burse deocamdată nu s’ar simţi. Poate ar trebui   Total general: .   . 1180.970
          să  se  mai crească  o  fată.  Dar  credinţa noastră  e că So­  In  broşură  găsim  şi  numărătoarele  anterioare  şi
          cietatea mai are să facă încă multe experienţe, pînă cînd   un  bogat  tablou  al  localităţilor  locuite  de  Români
          îşi va găsi oamenii.               în Turcia europeană şi Grecia. ,   T. Codru.
            De sfîrşitul scrisorii d-lui bursier, cuprinzînd note pur   —GED—
          personale in care işî prezintă „oglinda sufletului", n’ar trebui
          să  ne  mai  ocupăm,  fiindcă  singur  ne  spune  „că  in  toiul   BIBLIOGRAFIE.
          scrisului  am  luat-o  razna,  fără  să  ţin  seama  că  pacienţa   N.  Iorga,  Scrisori  şi  Inscripţii  Ardelene  şi  Mara-
          dvoastră  a  preşedintelui—  are  unsfîrşit".  II  iertăm
                                             mureşene. Voi. 1. Bucureşti 1906.
          şi  noi  împreună  cu  cititorii  Familiei  „slăbiciunea"  şi-l
                                               Al.  Lăpădatu,  Episcopia  Strehaiî  şi  tradiţia
          rugăm ca pe viitor să nu afirme neadevăruri.  scaunului bănesc de acolo. Bucueştî 1906.
            Nu  e  adevărat  că  „Luceafărul"  cu  orice  ocazie  acuză   Br.  Eotvos  Jozsef,  Chestiunea  de  naţionalitate,
          comitetul  societăţii  p.  crearea  unui  fond  de  teatru,  pre­  traducere de Sever Bocu. Arad 1906.
   37   38   39   40   41   42   43   44