Page 5 - 1906-11-12
P. 5
Şirul 11-12, 1906. LUCEAFÂRUL 221
tonomia sa de artist" 1 . „Producţiunea estetică este nici odată unite" 1 . „Frumosul nu serveşte nici unui
în principiul eî o producţiune cu totul liberă... scop afară de el însuşi" 2 .
ea respinge alianţa cu ceeace e simplă plăcere Aceste puţine cuvinte şi citate din decursul is
sau cu utilul... ea respinge asemenea a se alia toriei esteticei asupra chestiunii moralei în artă,
cu morala" 1 2 . „Arta... în principiu nu trebue să nu sînt date cu intenţiunea de-a decide prin cu
aibă intenţii imorale sau punerea lor în aplicare... vintele unora sau altora tema propusă, ci mai mult
dar nici să facă din moral un scop hotărît al re spre a aminti în scurt evoluţia părerilor despre artă,
prezentării (artistice)"». şi tendinţa de a o privi ca neatîrnată. De altfel şi la
filozofii sau esteticianiî care susţin arta, ce chiar
în secolul al XlX-lea se continuă în teoria este
fără ajutorul moralei satisface un scop, se găsesc
tică îndepărtarea artei de morală, dîndu-se un scop
abstract şi mai înalt decît morala zilnică, anume: aluzii despre existenţa unor raporturi între ele. Ceia
înălţarea şi desăvîrşirea omenirii. Comte, V. Hugo, ce au scris însă filozofii despre artă, e sau din ne
Spencer, Taine, Guyau, etc. văd arta din punct de voia de a-şi întregi un sistem şi deci ideia funda
vedere sociologic şi al influenţei eî în mare asupra mentală e aplicarea Ia artă a unei idei de ordin
filozofic universal sau, — esteticianiî — pornind
societăţii; — prin lărgirea orizontului fiecărui om
dela un principiu a priori despre frumos, supun
se tinde la progresul, înălţarea, binele societăţii în
tregi . la aceasta să ajute şi arta. „Scopul cel mai toată teoria estesticâ acestui principiei, care fiind
înalt al artei este de a produce o emoţiune estetică născut de obiceiu numai din speculaţii şi nu din
cu un caracter social" 4 . Totuşi e o deosebire între analiza faptelor se dovedeşte uneori ca îndepărtat
de ceea ce alcătueşte însuşi sufletul artei. Pe tim
scopul atribuit artei de moralişti şi cel dat ei
pul cînd — în secolul trecut — esteticianiî scriau
de Guyau, cînd acesta spune că: „cu toată iden
despre scopul mare social al artei, artiştii aveau ca
titatea dintre sentimentul moral şi cel mai înalt sen
ideal „l’art pour l’art". Exemplul acestei depărtări
timent estetic, arta este cu totul alt-ceva decît mo
rala"'. Asemenea Spencer, de pildă, deosebeşte dintre teoria artei şi ceia ce ea întruchipează îşi
poate găsi paralele mai în toate timpurile.
scopul artei de al moralei zicînd: „Concepţia fru
mosului se deosebeşte de aceia a binelui, tocmai Ca o reacţiune împotriva esteticei teoretice-spe-
culative, s’a născut estetica psihologică modernă
prin aceia că ea nu ţinteşte la vre-un anume scop
care, îndepărtîndu-se dela teoria a i frumosului,
de atins" 0 . Totuşi alăturea de aceştia erau filozofi
caută „să definiască, prin analiza psihologică, cursul,
şi estetician! de felul lui Comte, Fechner, Scherer,
etc. care puneau arta sub moralitate — sau ca părţile alcătuitoare active şi diferitele nuanţe ale
Vischer, care preschimbînd In moralism ideia lui impresiunii estetice" 3 . Definind, prin o aplicare mai
mare la artişti şi opere, problema creaţiunii artistice
Goethe că tot ce e adevărată artă e şi morală zice:
precum şi în ce constă impresiunea operei de artă
„e dela sine înţeles că arta e morală" (trebue s’o
— „structura impresiunii" — se cautăcrearea
ajute) 7 8 , sau alţii cu totul potrivnici ai moralismului
unei estetici noi. Obiectul ei astăzi, sentimentele
în artă, ca Grillparzer, pentru care „aşa zisa părere
estetice elementare, sentimentele compuse (Wundt)
morală e cel mai mare duşman al artei"*, ori ca
(mai tîrziu) Hartmann care desparte cu totul etica de ajutate de o fiziologie a simţirilor, îndepărtează
estetică. „Aprecierea etică şi cea estetică aparţin unor din ce în ce ideile, voinţa, intenţiunile, scopurile
(în sens filosofic) din domeniul artei. „Arta posedă
puncte de vedere diferite i de acea nu trebuesc
o valoare nemijlocită a simţurilor (unmittelbaren
Gefiihlswert) şi de aceia nu e luată ca mijloc pen
1 A. W. SchlegeL Charakteristiken u. Kritiken, voi. II. tru un scop în afară de ea, ci e însăşi scop" 4 .
pag. 355—6. 1801. Konigsberg. „Arta se prezintă indiferentă faţă de morală; ea
2 Schelling. System des transcend. Idealismus. Werke. trebue nu numai să evite o jignire intenţionată a
voi. III. 622—3.
3 Hegel. Vorlesungen iiber Aesthetik. I. 67. moralei, ci reuşeşte tot aşa de rău dacă accen
4 Guyau. L’art au point de vue sociologique. pag. 21. tuează prea tare morala" 5 * .
Ed. II. Paris.
5 Guyau. Les problemes de I’estlnhique contemporaine 1 Hartmann. Philosophie des Schonen. Berlin 1887.
pag. 52. Ed. II. Paris. Alean. pag. 452.
2 Hartmann. Op cit. 425.
0 Spencer. Principien der Psychologie trad. germ. II.
715. Stuttgart 1877. »Dessoir. DieGrundfragen dergegenwartigen Aesthetik,
7 F. T. Vischer. Das Schone und die Kunst. Ed. II. în „Die neue Rundschau", nr. 8. August 1905.
Stuttgart 1898. 4 E. Gross. Anfănge der Kunst. 46. Friburg a. B. 1894.
8 Grillparzer. Sămmtliche Werke. Ed. V. Stuttgart. 5 Groos. Einleitung in die Aesthetik. pag. 75. Giessen.
voi. XV. pag. 34. 1892.