Page 8 - 1906-11-12
P. 8

224                          LUCEAFÂRUL                Nrul 11-12, I906.

          multe  orî  o  încătuşare  a  intelectului  de  a  răzbi  în   pierea   şi   zămislirea   din   nouînmăsura   unul
          interiorul  lucrurilor  şi  prin  raţiune  el  caută  a  trece   plan   al   cuprinsului   concret   al   percepţiuni-
          peste  această  piedică  ca  să  cuprinză  rostul  totului;   |Or“'f  şi  nu  gîndirea,  forma  cugetării  prin  noţiuni,
          pe  cînd  artistul,  considerînd  lucrurile  numai  în  fe­  („begriffliche  Form  des  Denkens")  unde  „nu  se
          lul  lor  de  a  apare  —  ignorează  cercetările  raţiunii   dă  cea  mal  mare  importanţă  special  părţilor  com­
          care  îî  nimiceşte  aparenţa,  şi  redă  numai  ceia  ce   ponente  ale  noţiunii  cu  o  însemnătate  reprezenta­
          îl  oferă  simţurile.  Cel  dinţii  „dematerializează"   tivă,  ci  legăturilor  şi  raporturilor  lor  cu  alte
          lumea,  transformînd-o  în  gîndire,  al  doilea  reîntru­  produse  ale  gîndiriî" 4 .  Fantezia,  „gîndirea  în
          pează  totul  în  simţire 1 .  Ştiinţa  reduce  mulţimea  lu­  imagini"  (Wundt)  îşi  desfăşură  activitatea  sa  la
          crurilor  la  unităţi  abstracte  —  noţiuni  —  legîndu-le   fiecare  artist  în  limitele  facultăţilor  sale,  iar  pro­
          prin  legi,  pe  cînd  arta  luînd  din  realitate  numai   dusul  el  se  întrupează  în  operă  şi  „dupăcum  în­
          cazul  izolat,  un  lucru  anumit,  caută  să-l  redea  pe   truparea  ideii  sale  (a  artistului)  ne  dă  gîndirea
          acesta cu maximul posibil de putere de a impresiona.   numai  în  imagini  concrete,  tot  astfel  ideia  însăşi
          Ştiinţa  procedează  raţional  demonstrativ,  pe  cînd   n’a  existat  în  el  decît  în  formă  de  intuiţiune,  ca
          arta reprezentativ intuitiv.       lucru  concret" 5 ;  să  reprezinte  imaginea  concretă  e
            „Predominarea  unul  simţ  la  artist,  prepară  deja   deci  scopul  ultim  al  artistului,  excluzînd  orice  altă
          vocaţiunea  sa,  îl  predispune  la  un  anumit  fel  de   interpretare.
          a  simţi  şi  gîndi,  la o  concepţiune  originală" 2  * .  Fie­  Felul  special  de  a  vedea  în  marginele  unei  arte
          care  artist  vede  lumea  numai  dintr’un  punct  de   hotăreşte  atitudinea  artistului.  Artistul  judecă  în­
          vedere,  fie  coloristic  linear,  fie  ca  volum,  fie  ca   făţişarea  lucrurilor  după  puterea  lor  de  a  im­
          acţiune  etc.  şi  mijloacele  prin  care  se  exprimă  co-   presiona,  el  respinge  tot  ceia  ce  e  neexpresiv  din
          răspund  numai  acestei  anumite  feţe,  aşa  că  în   punctul  său  de  vedere  şi  reţine  —  cu  dorinţa  de
          limbagiul  prescurtat  trebue  să  se  descifreze  reali­  a  exterioriza  —  ceeace  îl  impresionează.  Această
          tatea  neîmpuţinată,  aşa  cum  e  preschimbată  de   judecare  obiectivă  a  lumii,  necondiţionată  decît
          acest  fel  de  a  vedea,  de  această  exprimare.  Numai   de  un  simţ  artistic,  formează  atitudinea  artistică  şi
          celce  a  ajuns  să  vază  pictural  poate  înţelege  cu   orice  apreciare  în  afară  de  acestea  (fie  morală,  fie
          adevărat  ceeace  îl  prezintă  pictorul  în  tablou.  Mij­  religie, etc.) nu se poate cere artistului 0 , deoarece ea
          loacele  mărginite  ale  unei  arte  însă  nu  micşo­  nu  are  Ioc.  Un  pictor  apreciază  un  copac  pictural
          rează  putinţa  de  exprimare,  adevăratul  artist  fiind   şi nu ca un exploatator.
          numai  acela  pe  care  aceste  margini  nu-1  stinghe­  La  aprecierea  din  punctul  de  vedere  al  diferite­
          resc  ;  şi  arta,  genialitatea  în  artă,  constă  în  a  spune   lor  arte  se  mai  adaugă  deosebirile  din  influenţa
          cît  mal  mult  în  atît  de  puţin.  Apoi  nu  e  nimic   neamului, a timpului, a personalităţii. Lumea rămîne
          inexprimabil  într’o artă anumită, căci tot, tot ceeace   aceeaşi,  numai  imaginea  se  schimbă.  O  imagine
          vrea  să  spună  artistul,  se  transformă  prin  felul  lui   redă  ceva  din  natură  trecut  printr’o  fire  care  cu­
          unilateral  de  a  vedea  în  aceea  artă.  El  nu  poate   prinde caracteristicele poporului şi ale civilizaţiei în
          vedea  decît  prin  natura  sa  şi  dacă  e  pictor  traduce   care  s’a  născut.  Istoricul  de  artă  psiholog  va  ajunge
          tot  în  pictură,  dacă  e  sculptor  tot  în  plastic.  Iar   odată  să  definiască  civilizaţia  unui  timp  după  un
          pictorul,  de  pildă,  care  ar  avea  necesitate  de  mu­  picior  de  potir  (Wdlfflin).  Artistul rămîne totdeauna
          zică  sau  literatură  ca  să  se  exprime,  acela  nu  e   sclavul simţului, însă percepţiunea (simţului) e con­
          pictor,  el  nu  vede  pictural, el nu are anumită formă   diţionată  în  afară  de  fire  şi  de  mediu  (civilizaţie),
          de  a  vedea,  el  nu  e  artist.  în  mărginirea  la  un   aşa  că  preschimbîndu-se  natura  în  reprezentare,  ea
          simţ  nu  trebue  să  se  înţeleagă,  că  el  redă  numai   se  reîntrupează  cu  caracterele  unul  timp,  ale  unei
          percepţiunile  sale,  ci  artistul  gîndeşte  într’o  artă   civilizaţii.  în  arta  orî  cărui  timp  se  citeşte  şi  con-
          şi  gîndirea  sa  e  însăşi  opera.  Cuvîntul  gîndire  în­  cepţiunea  lumii  acelui  timp.  Aşa,  de  pildă,  altfel
          trebuinţat  aici  înseamnă  însă  numai  activitate  inte­  reprezenta  arta  grecească  omul,  pe  care-l  vedea
          lectuală  proprie  artistului,  fantezia  care  e  „co­  drept  desăvîrşirea  organizmulul,  drept  idealul  crea-
                                             ţiuniî în măsură, articulaţie, proporţie, ritm, cu suflet
                                             numai în formă (armonie, simetrie), altfel arta go-
           1   „Apostolii  culturel  nu  vor  să  preţuiască  pentru  di­
          versitatea  naturel  omeneşti  decît  o  singură  facultate:
          Intelectul,  şi  nu  vor  să  acorde  locuitorului  unei  case   3    Wundt. VV. Physiologische Psychologie. Ed V. Voi
          ale  cărei  ferestre  deschid  vedere  în  cinci  direcţiuni   III. pag. 577. Leipzig, 1903.
          diferite  ale  simţurilor  decît  o  singură  putinţă  a  activi­  * Wundt op. cit. III. 577.
          tăţii fanteziei". Stevenson. pag. 67. op. cit.
           2   G. Siailles. Le genie dans l’art. Ed. III. 1902. Alean  5   Wundt op. cit. III. 633.
          pag. 160.                           6   G. I. articolul citat.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13