Page 9 - 1906-11-12
P. 9
fer. 11-12, 1906. LUCEAFĂRUL 225
tică, cînd omul, devenind numai suflet, îşi părăseşte firea sa, unul vede lucrurile ca volum, altul ca linii,
trupul, povara pămîntească, spre a se desface numai altul ca culori şi această vedere diferită a fiecăruia
în spirit, aşa că forma răniîne numai o schemă a hotăreşte atitudinea lor faţă de lumea exterioară.
sufletului, altfel în Renaştere, cînd se leagă con- Aprecierea artistică îi va îndruma în alegerea su
cepţiunea grecească cu cea creştină, — frumuseţa biectelor, aşa ca să corăspundă cît mai bine felu
corpului unită cu expresiunea sufletească. lui concepţiuniî lor artistice; gîndurile asupra
Pe lîngă aceste deosebiri se mai adaugă perso celor ce s’ar putea face cu obiectul reprezentat, cît
nalitatea artistică care leagă de operă ceva hotărît ar produce dacă ar fi întrebuinţat, rămîn cu totul
din felul de a fi al artistului, e natura omului care străine artistului. Tendinţa de a-şi reprezenta nu
se exteriorizează în toate activităţile sale. Un copac mai impresiunea — care prin tăria ei a îndemnat
poate avea interes pentru un pictor ca volum, pentru pe artist la creat — face ca el „să nu poată nici
altul ca armonie de linii, pentru altul ca culori, odată răspunde ce scop a avut în vedere într’o anu
iar firea fiecăruia, fie veselă fie tristă — sentimen mită creaţiune", să redea imaginea din el e ul
tul îşi va imprima şi el caracterul său în operă. tima sa ţintă. Tot aşa va fi şi cu pictorul care, tre-
Firea tragică, întunecată, violentă a lui Ruysdael cînd peste reprezentarea numai a celor ce vede în
se exteriorizează în peisagiele sale, dupăcum se jurul său, vrea să întrupeze o ideie picturală,
ninătatea, lumina, uşurinţa în peisagiele lui Hobbema un tot născut în fantezia sa. Ideia născută în el
(ambii ca expresiune a panteismului care în filo numai sub formă de reprezentare e produsul fan
zofie era reprezentat prin Spinoza). teziei pur picturale, al unei gîndiri în marginele
Atitudinea artistului faţă de operă e deci cu totul acestei arte şi e greşit a crede că de aceasta se
independentă, el o apreciază dintr’un punct special leagă alte consideraţii de ordin moral, sociologic fi
de vedere, anume ca artist, şi efectele produc- lozofic. .. Ceia ce stă la baza bacanalelor lui Ru-
ţiunilor sale sînt îndreptate asupra simţirilor înru bens e numai o imagină picturală a unui suflet
dite care retrăind numai ceeace artistul oferă — mare, care poartă în ea caracterele spiritului nea
lumea mărită peste putinţa lor de a o cuprinde mului şi al timpului şi a cărui învinuire de imo
singuri — le îmbogăţesc firea, dîndu-le cît mai ralitate (s’a scris la noi) dovedeşte numai o lipsă
mult din aceasta. Arta satisface în lărgirea de cultură elementară artistică în această privinţă.
orizontului omului, a felului lui de a simţi, al E de ajuns de citit versurile lui Juvenal, care erau
înălţării sale, ultimul scop, moral — propriu ori scrise pe un pavilion în grădina lui Rubens, spre
cărei activităţi omeneşti — desăvîrşirea omului. a înţelege filozofia vieţii acestui geniu cumpătat,
Tot produsul activităţii omeneşti tinde la înălţarea credincios, moral.
omului, însă fiecare în parte desvoltă şi întregeşte „Un suflet curat să-şi aibă locaş în corpul tău
o parte anumită a firii omeneşti, cu atît mai mult sănătos, — De aceia roagă-te — imploră sentimente
cu cît, din potrivă, prin strîngerea întregei activităţi puternice, ce nu se tem — De moarte, nu cu
intelectuale sub un singur punct de vedere se nosc ura, şi se feresc de poftă."
micşorează ţinta sublimă de a lărgi cît mai mult Din depărtarea mare care există între imoralitatea
sufletul, de a ajuta vederea lumii in feluri cît mai
scenei reprezentate şi între cumpătarea cea marc
diferite şi care apoi unite să reveleze omului cît
pe care ne-o arată viaţa lui Rubens, va vedea tot
mai mult din realitate.
omul care înţelege cît de legată e firea artistului
Studiind mai departe chestiunea moralei în artă
cu opera, că e cu totul altceva ce a vrut Rubens
vom căuta să rezumăm, exemplificînd cît de înde să întrupeze în tablou decît redarea unei scene
părtat de considerarea morală e felul de a vedea imorale de dragul imoralităţei şi spre aţîţare. Cine
în fiecare artă — cum adevărata- artă atîta timp
va putea vedea ce e lumina genialităţii artistice în
cît vrea numai arta e şi morală — că aprecierea
artistică e independentă de aprecierea morală şi tablourile lui Rubens, cît e emancipată tema de
mărimea concepţiuniî, de expresiunea artistică, acela
aşa mai departe. va slăvi tocmai aceste tablouri în care va găsi o
*
* * sclipire a înţelesului adevăratei arte, a libertăţii ei
Pictura, concepţiunea vizuală a lumii fizice ş necondiţionate de nimic ... o icoană a mărimii su
psihice, se adresează vederii. Judecarea ei peste fletului omenesc. Vor exista însă întotdeauna oa
marginele organului perceptiv şi nu din privinţa meni cari în faţa unei piramide egiptene vor vedea
acestuia, va trece totdeauna peste ceia ce e pic numai că pietrele din care e clădită nu sînt şle
tura, peste scopul ei... va fi nedreaptă. Aprecierea fuite, sau care vor căuta în şcoala din Atena a lui
unui obiect din natură variază In fiecare pictor după Raphael acţiunea.