Page 9 - 1906-11-12
P. 9

fer. 11-12, 1906.           LUCEAFĂRUL                        225

         tică, cînd omul, devenind numai suflet, îşi părăseşte   firea sa, unul vede lucrurile ca volum, altul ca linii,
         trupul, povara pămîntească, spre a se desface numai   altul  ca  culori  şi  această  vedere  diferită  a  fiecăruia
         în  spirit,  aşa  că  forma  răniîne  numai  o  schemă  a   hotăreşte  atitudinea  lor  faţă  de  lumea  exterioară.
        sufletului,  altfel  în  Renaştere,  cînd  se  leagă  con-   Aprecierea  artistică  îi  va  îndruma  în  alegerea  su­
         cepţiunea  grecească  cu  cea  creştină,  —  frumuseţa   biectelor,  aşa  ca  să  corăspundă  cît  mai  bine  felu­
        corpului unită cu expresiunea sufletească.  lui  concepţiuniî  lor  artistice;  gîndurile  asupra
          Pe  lîngă  aceste  deosebiri  se  mai  adaugă  perso­  celor  ce  s’ar  putea  face  cu  obiectul  reprezentat,  cît
        nalitatea  artistică  care  leagă  de  operă  ceva  hotărît   ar  produce  dacă  ar  fi  întrebuinţat,  rămîn  cu  totul
        din  felul  de  a  fi  al  artistului,  e  natura  omului  care   străine  artistului.  Tendinţa  de  a-şi  reprezenta  nu­
        se  exteriorizează  în  toate  activităţile  sale.  Un  copac   mai  impresiunea  —  care  prin  tăria  ei  a  îndemnat
        poate avea interes pentru un pictor ca volum, pentru   pe  artist  la  creat  —  face  ca  el  „să  nu  poată  nici
        altul  ca  armonie  de  linii,  pentru  altul  ca  culori,   odată răspunde ce scop a avut în vedere într’o anu­
        iar  firea  fiecăruia,  fie  veselă  fie  tristă  —  sentimen­  mită  creaţiune",  să  redea  imaginea  din  el  e  ul­
        tul  îşi  va  imprima  şi  el  caracterul  său  în  operă.   tima  sa  ţintă.  Tot  aşa  va  fi  şi  cu  pictorul  care,  tre-
        Firea  tragică,  întunecată,  violentă  a  lui  Ruysdael   cînd  peste  reprezentarea  numai  a  celor  ce  vede  în
        se  exteriorizează  în  peisagiele  sale,  dupăcum  se­  jurul  său,  vrea  să  întrupeze  o  ideie  picturală,
        ninătatea, lumina, uşurinţa în peisagiele lui Hobbema   un  tot  născut  în  fantezia  sa.  Ideia  născută  în  el
        (ambii  ca  expresiune  a  panteismului  care  în  filo­  numai  sub  formă  de  reprezentare  e  produsul  fan­
        zofie era reprezentat prin Spinoza).  teziei  pur  picturale,  al  unei  gîndiri  în  marginele
          Atitudinea  artistului  faţă  de  operă  e  deci  cu  totul   acestei  arte  şi  e  greşit  a  crede  că  de  aceasta  se
        independentă,  el  o  apreciază  dintr’un  punct  special   leagă alte consideraţii de ordin moral, sociologic fi­
        de  vedere,  anume  ca  artist,  şi  efectele  produc-   lozofic.  ..  Ceia  ce  stă  la  baza  bacanalelor  lui  Ru-
        ţiunilor  sale  sînt  îndreptate  asupra  simţirilor  înru­  bens  e  numai  o  imagină  picturală  a  unui  suflet
        dite  care  retrăind  numai  ceeace  artistul  oferă  —   mare,  care  poartă  în  ea  caracterele  spiritului  nea­
        lumea  mărită  peste  putinţa  lor  de  a  o  cuprinde   mului  şi  al  timpului  şi  a  cărui  învinuire  de  imo­
        singuri  —  le  îmbogăţesc  firea,  dîndu-le  cît  mai   ralitate  (s’a  scris  la  noi)  dovedeşte  numai  o  lipsă
        mult  din  aceasta.  Arta  satisface  în  lărgirea   de  cultură  elementară  artistică  în  această  privinţă.
        orizontului  omului,  a  felului  lui  de  a  simţi,  al   E  de  ajuns  de  citit  versurile  lui  Juvenal,  care  erau
        înălţării  sale,  ultimul  scop,  moral  —  propriu  ori­  scrise  pe  un  pavilion  în  grădina  lui  Rubens,  spre
        cărei  activităţi  omeneşti  —  desăvîrşirea  omului.   a  înţelege  filozofia  vieţii  acestui  geniu  cumpătat,
        Tot  produsul  activităţii  omeneşti  tinde  la  înălţarea   credincios, moral.
        omului,  însă  fiecare  în  parte  desvoltă  şi  întregeşte   „Un  suflet  curat  să-şi  aibă  locaş  în  corpul  tău
        o  parte  anumită  a  firii  omeneşti,  cu  atît  mai  mult   sănătos, — De aceia roagă-te — imploră sentimente
        cu  cît,  din  potrivă,  prin  strîngerea  întregei  activităţi   puternice,  ce  nu  se  tem  —  De  moarte,  nu  cu­
        intelectuale  sub  un  singur  punct  de  vedere  se   nosc ura, şi se feresc de poftă."
        micşorează  ţinta  sublimă  de  a  lărgi  cît  mai  mult   Din  depărtarea mare  care există între  imoralitatea
        sufletul,  de  a  ajuta  vederea  lumii  in  feluri  cît  mai
                                           scenei  reprezentate  şi  între  cumpătarea  cea  marc
        diferite  şi  care  apoi  unite  să  reveleze  omului  cît
                                           pe  care  ne-o  arată  viaţa  lui  Rubens,  va  vedea  tot
        mai mult din realitate.
                                           omul  care  înţelege  cît  de  legată  e  firea  artistului
          Studiind  mai  departe  chestiunea  moralei  în  artă
                                           cu  opera,  că  e  cu  totul  altceva  ce  a  vrut  Rubens
        vom  căuta  să  rezumăm,  exemplificînd  cît  de  înde­  să  întrupeze  în  tablou  decît  redarea  unei  scene
        părtat  de  considerarea  morală  e  felul  de  a  vedea   imorale  de  dragul  imoralităţei  şi  spre  aţîţare.  Cine
        în  fiecare  artă  —  cum  adevărata-  artă  atîta  timp
                                           va  putea  vedea  ce  e  lumina  genialităţii  artistice  în
        cît  vrea  numai  arta  e  şi  morală  —  că  aprecierea
        artistică  e  independentă  de  aprecierea  morală  şi   tablourile  lui  Rubens,  cît  e  emancipată  tema  de
                                           mărimea concepţiuniî, de expresiunea artistică, acela
        aşa mai departe.                   va  slăvi  tocmai  aceste  tablouri  în  care  va  găsi  o
                        *
                       * *                 sclipire  a  înţelesului  adevăratei  arte,  a  libertăţii  ei
          Pictura,  concepţiunea  vizuală  a  lumii  fizice  ş   necondiţionate  de  nimic  ...  o  icoană  a  mărimii  su­
        psihice,  se  adresează  vederii.  Judecarea  ei  peste   fletului  omenesc.  Vor  exista  însă  întotdeauna  oa­
        marginele  organului  perceptiv  şi  nu  din  privinţa   meni  cari  în  faţa  unei  piramide  egiptene  vor  vedea
        acestuia,  va  trece  totdeauna  peste  ceia  ce  e  pic­  numai  că  pietrele  din  care  e  clădită  nu  sînt  şle­
        tura,  peste  scopul  ei...  va  fi  nedreaptă.  Aprecierea   fuite,  sau  care  vor  căuta  în  şcoala  din  Atena  a  lui
        unui obiect din natură variază In fiecare pictor după  Raphael acţiunea.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14