Page 18 - 1906-13-16

-■

278 Luceafărul Mrul 13—16, 190&
Imperiul întemeiat de Bulgari în Sudul Du­ i alungaseră din ţinuturile Mării Caspice, Un­
nării către sfîrşitul veacului al VlI-lea ţinu pînă gurii porniră spre Apus, înconjurînd masivul
la începutul veacului al Xl-iea, cînd Bizantinii Carpaţilor Moldoveni pela Nord şi intrînd apoi
reuşiră în sfîrşit să-l sfarme şi să-l supue stă- prin părţile Maramurăşuluî în „Alfold“. De-
pînirii lor. în toată vremea de înflorire a im­ acolo făcură ei mereu năvăliri şi ’n Apus şi ’n
periului bulgăresc, Daco-Romaniî încercară o Miazăzi şi ’n Răsărit pînă ce împăratul Otto cel
înrîurire directă din partea acestei creaţiuni Mare, sfărmîndu-i în bătălia dela Lech la 10
politice slave prin aceea că Bulgarii îşi în­ August 955, îi stîmpără pentru totdeauna, silin-
tinseră stăpînirea şi în Nordul-Dunării. — du-i astfel să-şi întemeieze un stat al lor în
Aceasta avu două urmări de cea mai îpare în­ cîmpia dintre şi delîngă Dunăre şi Tisa. Curînd
semnătate : micile formaţiuni de state româneşti după aceasta Ungurii primiră creştinizmul şi
se făcură sub influenţa slavo-bulgară în forme şeful lor Ştefan primi dela Papa în anul 1000
înrudite cu cele ale populaţiilor slave dimpre­ coroana şi titlul de rege apostolic. Iu primii ani
jur şi dela creştinarea oficială a Bulgarilor (ju­ ai noului veac Ştefan porni şi cucerirea ţinu­
mătatea veacului al IX-lea) se introduse litur­ turilor muntoase ale Banatului şi Ţării Crişuluî
ghia slavă şi în biserica românească, şi această precum şi a Ardealului. Micile voevodate şi chi-
biserică deveni independentă de cea bulgară. neziate româneşti se supuseră cuceritorului şi
Daco-Romaniî cunoscuseră creştinizmul încă în curînd graniţa Ungariei se întinse pînă la
dinainte de venirea Slavilor, şi-anume ei îl cu­ Carpaţi. Această nouă stăpînire la început fu
noscuseră nu în forma greacă, ci în cea latină, foarte blîndă, mulţumindu-se cu încasarea quin-
păstrînd pînă astăzi în limbă terminologia de quagesimei ovium şi lăsînd pe Români să se
frunte a credinţei creştine: Dumnezeu, cruce, bucure de toate libertăţile, administrîndu-se. şi
Duminecă, creştin, botez, biserică, etc. — Cu judeeîndu-se după aşezămintele lor din bătrînî.
cît însă puterea Avarilor — stăpînitorii Daciei Dar chiar din acest al Xl-lea veac regii un­
— scăzu (la sfîrşitul secolului al Vlll-lea ei guri simţiră nevoia de a aduce în Ardeal gră­
fură zdrobiţi şi împrăştiaţi de Carol cel Mare) niceri împotriva barbarilor Pecenegi şi apoi a
cu atît înrîurirea şi apoi stăpînirea bulgărească Cumanilor, cari roiau in ţinuturile dela Sudul
deveni mai puternică asupra Românilor şi, cu şi Estul Carpaţilor şi nu rare ori se repeziau
prilejul creştinării stăpînitorilor, zelul lor creş­ şi peste Munţi după pradă. — De aceea, cam
tin pentru supuşii din Dacia deveni aşa de mare de prin această vreme, fură aşezaţi în răsăritul
îneît ei provocară o reorganizare în forme slave Ardealului Secuii şi în diferite puncte ale ţării
a bisericei româneşti. Mai tîrziu această influ­ fură ridicate cetăţi pentru ocrotirea la primejdie
enţă slavă se găsi aşa de bine la noi, îneît cu a locuitorilor din prejur.
toate că bulgarii de mult nu mai stăpîniau pe Bogăţia noii ţări cucerite atrase şi de astădată,
aici, ea totuşi crescu mereu întinzîndu-se asu­ ca pe vremea Dacilor, colonişti, mai ales Nemţi
pra tuturor manifestărilor noastre culturale şi din părţile Rinului, cari veniră sub ocrotirea
avînd locul onorabil de limbă oficială şi în Ungurilor să civilizeze „ţara de dincolo de pă­
viaţa de stat a formaţiilor politice româneşti duri' . Noii veniţi întăriră cetăţile deja aflătoare
1
dintre Carpaţi, Dunăre şi Nistru. ori ridicară altele şi se strînseră în jurul lor —
* şepte de toate — de unde rămase şi numele ţării:
Un alt neam de barbari, care a avut o mare Siebenbiirgen — trăind în destul de bună în­
înrîurire asupra desvoltăriî poporului nostru au ţelegere cu locuitorii vechi ai ţării: Românii, şi
tost Ungurii, rude cu Hunii, Avarii şi Bulgarii împlinind în adevăr opera de civilizare pentru
mai înainte veniţi pela noi. care ’venise. Dar nu peste multă vreme ei în­
Goniţi din urmă de Pecenegi, Ungurii se op­ cepură, în unire cu Ungurii, a se întinde chiar
riră aproape un veac în părţile Moldovei şi în paguba populaţiei rurale româneşti care-şî
Basarabiei sudice de azi. Către sfîrşitul seco­ pierdea din ce în ce mai mult conducătorii ei
lului al IX-lea, nemaî puţind însă răbda hărţu­ ce treceau la Unguri, catolicizîndu-se şi maghia-
ielile Bulgarilor şi ai aceloraşi Pecenegi cari rizîndu-se, şi astfel era mereu răpită de pă-