Page 19 - 1906-13-16
P. 19
Nrul 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 279
mînturi şi drepturi fără putinţa de a se apăra. cărora regele Andrei al Il-lea le dărueşte ţara
Bârseî, iar după alungarea lor din pricina neîn
Frumoasele ţinuturi din Sudul Carpaţilor, lo
cuite în părţile dela munte de Români, iar la ţelegerilor cu autoritatea centrală, vin cavalerii
vale, în special către Răsărit spre Moldova şi loanifi, cărora regele Bela IV-iea le dă în stă-
pînire mai multe teritorii româneşti în Sudul
Dobrogea de azî, mai întîi de Pecenegi — cari
se aşezară pacinic chiar şi în Ardeal, — şi apoi Carpaţilor; dar aceştia stau tot aşa de puţin ca
şi ceilalţi, deoarece acum Românii din aceste
de Cumani, fură încă din primele timpuri ale
întinderii Ungurilor pînă la Carpaţi un motiv părţi erau deja destul de puternici ca să înte
de ceartă Intre ei şi între vechii stăpînitori de meieze state pe socoteala lor. Intre aşezarea ce
lor două rînduri de cavaleri în părţile noastre
formă ale lor, Bulgarii. Ca urmare a acestor
cade cumplita năvălire tătară din anii 1241 şi
lupte fu înfiinţarea Banatului de Severin şi în
următorii, care pustii încă odată tot Răsăritul eu
temeierea de posturi înaintate în părţile Cuma
ropean, dar din fericire trecu tot aşa de repede
nilor cu luarea de titluri pompoase de regi ai
Bulgariei şi Cumaniei de către regii Unguri. pe cît de năprăznic venise.
în special pe vremea imperiului al ll-lea bul O clipă îngroziţi, Românii prinseră iară repede
găresc, a aşa zisului imperiu romano-bulgar al nădejde şi cu puteri, cum de-abia acum puteau
Asăneştilor, regii Ungariei aduseră în prima ju dezvălui, ei începură cucerirea, pas de pas, a
mătate a veacului al Xlll-lea cavaleri apuseni Ţării Româneşti şi Moldovei de mai tîrziu, dez-
pentru cucerirea şi civilizarea din Sudul şi Estul naţionalizînd populaţiile întilnite în cale şi în
Carpaţilor, pentru şi in numele catolicismului. Astfel temeind liniştea şi. statornicia în acele ţinuturi
primesc mai întîi această sarcină Cavalerii teutoni atît de oropsite pînă atunci.
1 pŞp |
români! din peninsula balcanică.
Romanizmul balcanic, rezultat din romanizarea o parte însemnată din tezaurul limbeî slave, a
popoarelor traco-ilirice, în vastul teritoriu dela căpătat o înfăţişare nouă, plină de originalitate
Marea Adriatică pînă la Marea Neagră şi dela şi tărie înlăuntrul limbilor romanice. Fiinţa in
Carpaţi pînă la Nordul Macedoniei şi Tracieî, ternă şi externă a neamului românesc era deplin
dupăce peste o jumătate de mileniu prefăcu închegată, cînd — înainte de veacul al 10-lea —
ţările Dunării răsăritene într’o a doua Italie, se împrejurări, nedesluşite încă bine de istorie, au
mistui din zarea istoriei în mijlocul puhoiului despicat masele lui centrale în trei grupări mari
de popoare slave, care, curgînd despre mează- deschilinite, şi le-aii făcut a-şî căuta pe plaiurile
noapte, a potopit în sec. al 5-lea şi al 6-lea cele mai înalte şi tari adăpost şi mîntuire. Pe
aproape toată Peninsula Balcanică şi i-a schim lîngă cei din văile şi podişurile Carpaţilor,
bat faţa pentru totdeauna. găsim, din sec. al 10-lea încoace, o populaţie
Rupt astfel de imperiul roman din Răsărit şi deasă de Români în munţii Balcani şi în Pind.
Apus de valurile barbare şi apoi de cea din în afară de aceştia mai erau şi alte grupări mai
urmă hoardă de păgîni, de Bulgarii turanici mici sau mai mari şi am putea zice, mai că
(679), el trăeşte de acum cîteva veacuri o viaţă nu erau munţi şi locuri de păşuni pentru vite
unitară proprie, sub o puternică înrîurire slavă, în P. Balcanică, unde să nu fi fost cătune de-ale
care-i dă fizionomia deosebită, cu care apare Românilor; acei însă, cari au jucat un rol istoric
mai tîrziu ca popor român sau vlali, dupăcum şi se impun astăzi studiului nostru, nu sînt
s’a recomandat istoriei prin Slavi (Vlah, dela decît cei ce făceau parte din cele trei grupări
germ. Walh, înseamnă la Slavi întîi Roman, amintite. Cei dintîî, din punctul de vedere cro
apoi Român). Deşi limba lui a rămas în alcă nologic hotărîtor în schiţa istorică ce dăm aici,
tuirea-! năuntrică tot romană, ea însă, suferind sînt aşa numiţii Români din Pind (Macedoro
o mulţime de schimbări fonetice şi însuşindu-şi mânii sau, cum îşi zic ei înşişi, Arumănii safl
