Page 20 - 1906-13-16
P. 20

280                         LUCEAFĂRUL                Nrul 13-16, 1906.

           Armânii  prin  adaosul  unui  a  iniţial,  carac­  urmă  veacuri  ale  evului  mediii;  ele  şi  numai
           teristic în graiul lor).          ele  ne  dau  deslegarea  identităţii  lor  etnice  re­
            Le  zicem  „din  Pind",  căci  muntele  acesta,   cunoscute  aproape  unananim  din  cele  mai  în­
           care  a  fost  vestit  ca  locaş  al  muzelor  în  ve­  depărtate  vremi  pînă  astăzi.  Aceste  legături  nu
           chime  (el  porneşte  din  inima  Greciei,  desparte   erau  greu  de  păstrat,  căci  o  mare  parte  din
           Tesalia  de  Epir  şi  tae  adînc  teritoriul  Mace­  Români  erau  îndemnaţi,  prin  însăşi  îndeletni­
           doniei),  a  fost  şi  este  cel  mai  statornic  locuit   cirea  lor  de  frunte,  păstoritul  în  cel  mai  larg
           de  aceşti  Români.  Locuinţele  lor  însă  în  evul   înţeles  al  cuvîntuluî,  să  cutreere  P.  Balcanică
           mediu,  după  mărturii  sigure  istorice,  se  întin­  de-a-lungul  şi  de-a-latul,  să  se  apropie  şi  chiar
           deau  mai  peste  toată  Grecia  de  nord  şi  ocupau   să  se  amestece  între  dînşii.  Că  erau  oarecarî
           o  bună  parte  din  Epir  şi  din  Macedonia.  .  Dar  deosebiri  între  aceste  grupări  mari  de  Români
           mai  concentraţi  erau  în  Tesalia  —  de  unde   ne-o  arată  cele  două  dialecte  mai  însemnate
           aceasta  îşi  capătă  numele  de  Vlahia  Mare  româneşti — dialectul macedo-român şi cel daco­
           precum Etolia, de Vlahia Mică.    român.  Graiul  mijlocitor  între  aceste  amîndouâ
             Gruparea  a  doua  a  Românilor  balcanici  o   dialecte  a  fost,  dupăcum  credem  că  vom  do­
           găsim  aşezată  peste  tot  cuprinsul  muntelui  Emos  vedi  altădată,  cel  vorbit  odinioară  de  Românii
           (Balcani),  păretele  de  despărţire  al  Bulgariei  de   din  Emos  şi  în  genere  în  nordul  P.  Balcanice;
           Tracia;  ramurile  ei  ajungeau  pînă  în  Serbia  şi   acesta  nu  pare  a  se  fi  deosebit  de  cel  daco­
           în  nordul  Albaniei  şi  veniau,  de  bună  seamă,   român  decît  prin  elementele  împrumutate  în
           în  atingere  cu  populaţia  românească  din  stingă   decursul  vremii  dela  românizmul  din  Pind.  Re­
           Dunării,  care  la  început  nu  putea  să  ocupe  decît   prezentantul  lui  e  astăzi  aşa  numitul  dialect
           o  parte  anumită  din  Banat  şi  Oltenia  şi  din   meglenoromân,  adecă  a  Românilor  din  Meglen,
           munţii  învecinaţi.  Ţara  Românilor  din  Emos   un ţinut din apusul Rodopeî, în Macedonia.
           se numia Vlahia (albă?).                      Românii din Pind.
             Că  Românii  din  Pind  şi  din  Emos  nu  erau   Cea  dinţii  amintire  a  acestora  datează  dela
           localnici,  ci  veniţi  despre  nord  —  după  toate   sfîrşitul  veacului  al  10-lea.  Vasile  „Ucigătorul
           probabilităţile  din  Serbia  şi  din  Bulgaria  apu­  de  Bulgari"  (976—1025),  patru  ani  după  urca­
           seană  de  astăzi,  —  nu  poate  fi  nici  o  îndoială  ;   rea sa pe tronul din Bizanţ, „dărueştedomniapeste
           despre aceasta ne încredinţează nu numai istoria,   Vlahii din Elada (Tesalia cu ţinuturile din sudul ei)
           ci  şi  mai  ales  documentele  vii  ale  limbii  noa­  lui  Niculiţă“,  guvernatorul  —  probabil  român
           stre, a cărei unitate — adecă coincidenţă aproape   —  al  acestei  provincii.  Ştirea  aceasta,  împărtă­
           a  tuturor  fenomenelor  linguistice  observate  de   şită  de  un  scriitor  anonim  bizantin,  ne  lumi­
           toate  dialectele  româneşti  —  presupune  cu  ne­  nează  întru  cîtva  asupra  stării  politice,  în  care
           cesitate  unitatea  teritorială  a  românizmului  pri­  se  găsiau  aceşti  Români  în  cele  dintîî  veacuri
           mitiv.  Limba  românească  poartă  prea  multe   dela  aşezarea  lor  în  aceste  părţi.  Ei  nu  erau
           urme  şi  amintiri  balcanice,  ca  să  ne  închipuim   confundaţi  cu  supuşii  Greci  şi  Slavi,  care  al­
           că s’a format numai şi numai pe teritoriul Daciei  cătuiau restul populaţiei din Elada, ci se bucurau
           şi  că  a  stat  acolo  izolată  în  o  mare  parte  a   de  o  cîrmuire  proprie,  de-o  autonomie  analoagă
           veacului  de  mijloc;  ştiinţa  filologică,  ale  cărei  cu  aceea  a  întîeî  alcătuiri  a  Românilor  din
           rezultate  sînt  astăzi  tot  aşa  de  întemeiate  caşi   Carpaţi.  Această  stare  deosebită  nu  puteau  s’o
           ale  oricărei  ştiinţi  pozitive,  nu  ne  mai  îngădue   aibă  decît  mulţumită  poziţiunii  lor  geografice,
           să  tragem  o  altă  încheere.  Nevoia  de-a  desluşi   ca ocupînd munţii şi îndeosebi masivul Pinduluî.
           o  mulţime  de  fenomene  din  graiul  nostru  na­  Procesul  ce  vedem  în  viaţa  celorlalte  grupări
           ţional  ne  sileşte  să  restabilim  pentru  tot  veacul   de  Români  se  întimplă  şi  aici.  Cu  vremea  în-
           de  mijloc  podul  lui  Traian  spre  a  lega  cele   mulţindu-se, ei se coboară şi se lăţesc pe şesurile
           două  părţi  alcătuitoare  ale  români  mii.  Legături   dela poalele munţilor ce i-au adăpostit în vremuri
           neîntrerupte,  legături  intime  au  fost  negreşit   grele  şi,  încetul  cu  încetul,  ocupă  şi  stăpînesc
           dela  început  între  marile  grupuri  de  Români  şi   cîmpiile  Tesaliei;  singur  faptul  acesta  explică
           au  urmat,  oricît  de  slăbite,  pînă  în  cele  din  de  ce  această  ţară,  din  veacul  al  10-lea  încoace,
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25