Page 20 - 1906-13-16
P. 20
280 LUCEAFĂRUL Nrul 13-16, 1906.
Armânii prin adaosul unui a iniţial, carac urmă veacuri ale evului mediii; ele şi numai
teristic în graiul lor). ele ne dau deslegarea identităţii lor etnice re
Le zicem „din Pind", căci muntele acesta, cunoscute aproape unananim din cele mai în
care a fost vestit ca locaş al muzelor în ve depărtate vremi pînă astăzi. Aceste legături nu
chime (el porneşte din inima Greciei, desparte erau greu de păstrat, căci o mare parte din
Tesalia de Epir şi tae adînc teritoriul Mace Români erau îndemnaţi, prin însăşi îndeletni
doniei), a fost şi este cel mai statornic locuit cirea lor de frunte, păstoritul în cel mai larg
de aceşti Români. Locuinţele lor însă în evul înţeles al cuvîntuluî, să cutreere P. Balcanică
mediu, după mărturii sigure istorice, se întin de-a-lungul şi de-a-latul, să se apropie şi chiar
deau mai peste toată Grecia de nord şi ocupau să se amestece între dînşii. Că erau oarecarî
o bună parte din Epir şi din Macedonia. . Dar deosebiri între aceste grupări mari de Români
mai concentraţi erau în Tesalia — de unde ne-o arată cele două dialecte mai însemnate
aceasta îşi capătă numele de Vlahia Mare româneşti — dialectul macedo-român şi cel daco
precum Etolia, de Vlahia Mică. român. Graiul mijlocitor între aceste amîndouâ
Gruparea a doua a Românilor balcanici o dialecte a fost, dupăcum credem că vom do
găsim aşezată peste tot cuprinsul muntelui Emos vedi altădată, cel vorbit odinioară de Românii
(Balcani), păretele de despărţire al Bulgariei de din Emos şi în genere în nordul P. Balcanice;
Tracia; ramurile ei ajungeau pînă în Serbia şi acesta nu pare a se fi deosebit de cel daco
în nordul Albaniei şi veniau, de bună seamă, român decît prin elementele împrumutate în
în atingere cu populaţia românească din stingă decursul vremii dela românizmul din Pind. Re
Dunării, care la început nu putea să ocupe decît prezentantul lui e astăzi aşa numitul dialect
o parte anumită din Banat şi Oltenia şi din meglenoromân, adecă a Românilor din Meglen,
munţii învecinaţi. Ţara Românilor din Emos un ţinut din apusul Rodopeî, în Macedonia.
se numia Vlahia (albă?). Românii din Pind.
Că Românii din Pind şi din Emos nu erau Cea dinţii amintire a acestora datează dela
localnici, ci veniţi despre nord — după toate sfîrşitul veacului al 10-lea. Vasile „Ucigătorul
probabilităţile din Serbia şi din Bulgaria apu de Bulgari" (976—1025), patru ani după urca
seană de astăzi, — nu poate fi nici o îndoială ; rea sa pe tronul din Bizanţ, „dărueştedomniapeste
despre aceasta ne încredinţează nu numai istoria, Vlahii din Elada (Tesalia cu ţinuturile din sudul ei)
ci şi mai ales documentele vii ale limbii noa lui Niculiţă“, guvernatorul — probabil român
stre, a cărei unitate — adecă coincidenţă aproape — al acestei provincii. Ştirea aceasta, împărtă
a tuturor fenomenelor linguistice observate de şită de un scriitor anonim bizantin, ne lumi
toate dialectele româneşti — presupune cu ne nează întru cîtva asupra stării politice, în care
cesitate unitatea teritorială a românizmului pri se găsiau aceşti Români în cele dintîî veacuri
mitiv. Limba românească poartă prea multe dela aşezarea lor în aceste părţi. Ei nu erau
urme şi amintiri balcanice, ca să ne închipuim confundaţi cu supuşii Greci şi Slavi, care al
că s’a format numai şi numai pe teritoriul Daciei cătuiau restul populaţiei din Elada, ci se bucurau
şi că a stat acolo izolată în o mare parte a de o cîrmuire proprie, de-o autonomie analoagă
veacului de mijloc; ştiinţa filologică, ale cărei cu aceea a întîeî alcătuiri a Românilor din
rezultate sînt astăzi tot aşa de întemeiate caşi Carpaţi. Această stare deosebită nu puteau s’o
ale oricărei ştiinţi pozitive, nu ne mai îngădue aibă decît mulţumită poziţiunii lor geografice,
să tragem o altă încheere. Nevoia de-a desluşi ca ocupînd munţii şi îndeosebi masivul Pinduluî.
o mulţime de fenomene din graiul nostru na Procesul ce vedem în viaţa celorlalte grupări
ţional ne sileşte să restabilim pentru tot veacul de Români se întimplă şi aici. Cu vremea în-
de mijloc podul lui Traian spre a lega cele mulţindu-se, ei se coboară şi se lăţesc pe şesurile
două părţi alcătuitoare ale români mii. Legături dela poalele munţilor ce i-au adăpostit în vremuri
neîntrerupte, legături intime au fost negreşit grele şi, încetul cu încetul, ocupă şi stăpînesc
dela început între marile grupuri de Români şi cîmpiile Tesaliei; singur faptul acesta explică
au urmat, oricît de slăbite, pînă în cele din de ce această ţară, din veacul al 10-lea încoace,