Page 21 - 1906-13-16

Nru! 13—16, 1906. LUCEAFĂRUL 281

îşi schimbă numele clasic cu cel de „Vlahie“, nimic despre Românii din Pind. Faimosul că­
de „Românie", întîia Ţară a Românilor cuno­ lător evreu, rabinul Beniamin din Tudela, care
scută de istorie. întinderea lor, impusă de repedea călătoreşte după această vreme pe la hotarele
lor sporire, era înlesnită acum şi de golul ce dintre Grecia propriu zisă şi „Vlahia", ne vorbeşte
lăsaseră, parte prin emigrare, parte prin peirea despre neatirnarea deplină a Vlahilor munteni, ca
lor în luptele cu Bizantinii numeroşii Bulgaroslavi, şi despre desele lor ciocniri sîngeroase cu Grecii
care cu cîteva veacuri înainte cotropiseră aceste dela cîmp, „pe cari îi despoaie şi-î omoară,
locuri şi le dăduseră — dupăcum şi toponimia pe cînd pe Evrei îi cruţă". Cine cunoaşte în­
arată — un caracter aproape cu totul slav. O verşunatele uri naţionale ce au frămîntat pu­
mărturie nemijocită despre lăţirea Românilor pe rurea P. Balcanică şi mai ales neomenoasa cîr-
cîmpiilc Tesaliei o găsim în scriitorul bizantin muire a celor din urmă veacuri de stăpînire bi­
Kekavmenos (din jumătatea a 2-a a sec. al zantină, nu se va mira de înăsprirea moravurilor
11-lea). El, pe lingă preţioasele informaţii ce ne la Români ca şi la celelalte neamuri supuse Bi­
dă despre Românii balcanici, ne descrie şi cel zanţului. Revoluţia Românilor din Emos ce iz­
dintîi fapt mai însemnat, prin care Românii se bucneşte peste puţin (1185) ne învederează de
introduc în istorie: revoluţia lor în potriva minune ceia ce simţiau ei faţă de elementul dom­
Bizantinilor în 1066 sub Constantin Duca nitor al împărăţiei.
(1059—1067). Acest împărat, foarte bun finan­ Care e rolul Românilor din Pind cu prilejul
ciar, dar prea puţin priceput în politică, a supus acestei revoluţii? Că cete singuratice dela ei, ca
popoarele sale la grele încercări despoindu-le şi dela cei din Carpaţi, vor fi luat parte aju-
n interesul vistieriei împărăteşti. Fruntaşii (celnicit tînd pe fraţii lor din Balcani e cu putinţă; o
cu atr buţii analoage cu ale cnejilor sau voe- ştire pozitivă însă despre aceasta nu avem. Cea
vozilor primitivi ai Daco-Românilor) poporului ce ştim sigur e, că după căderea Constantino-
macedo-român, care a fost mai vîrtos apăsat polului in mîna cruciaţilor apuseni Italieni şi Fran-
prin birurile noi, s’au strîns în capitala pro­ ceji (1204), cînd imperiul e împărţit de prădalnicii
vinciei, în Larisa, şi-au hotărît răscoala generală, domni feudali, Românii din Pind apar neatîrnaţi sub
în capul căreia ei au izbutit să pue pe Niculiţă, domnul lor propriu. Din nenorocire nu cunoaştem
guvernatorul local, nepotul celui pomenit ma decit numai faptul general şi nu avem nici un
sus. Mişcarea a luat repede avînt şi în curînd amănunt despre noua stare a Românilor. Nu
s’a întins în toată Tesalia. Două din cetăţile cele ştim, nici cum se numeşte domnul lor amintit
mai tari dela hotarele dintre Vlahia-Mare şj de scriitorul contemporan Nichita Acominatos
Macedonia, anume Servia şi Chitros, au căzut (Honiatul), nici crre erau hotarele „Marei Vlahii";
în mînile revoluţionarilor. Ei ar fi răsculat întreagă aflăm numai dela el, că ea cuprindea „partea
Macedonia şi, întovărăşindu-se cu Bulgarii, ar muntoasă a Tesaliei". împrejurările, un moment
fi pus în primejdie împărăţia, dar Duca, îngrozit prielnice, se schimbă însă în curînd. Marchizul
de urmările nechibzuinţei sale, a recurs la tac­ Bonifacio de Montferrat, noul rege al Saloni­
tica bizantină: în loc de oştire el a trimis oameni cului, străbate triumfal prin Macedonia şi Gre­
cu icoane şi eu tot felul de daruri şi făgădueli cia ; partea despre răsărit a Vlahiei mari se în­
cătră conducătorii revoluţiei ca să anunţe „cu chină armelor lui şi e împărţită în formă de
jurăminte înfricoşate" căinţa sa şi retragerea feude cavalerilor săi Lombarzi. Deci Românilor
tuturor dărilor, cu cari năpăstuise poporul. Ni­ nu le rămîne decît Tesalia apuseană, şi ei nu
culiţă, reprezentantul ordineişial legalităţii, tre- au altă perspectivă, decît spre Epir, unde mai
cînd în partea imperialilor şi cîştigînd pe cei erau fraţi de-ai lor (ţinuturile acestora se nu-
mai mulţi capi ai Românilor (între dînşii au miau „Vlahia de sus"). Aici însă, în această
fost Verivoi şi Slavota u lui Curmeiluc, cei dintîi vreme s’a pus temelia unei noi domnii, aşa
numiţi în istoria românimiî), deşi cu greu, dar numitului despotut al Epirului, sub energicul
a izbutit în sfîrşit să pue capăt unei mişcări, Michail I. Angliei, o odraslă a familiei Anglie-
în care Românii îşi vor fi pus multe nădejdi. lilor, sub care a căzut Constantinopolul. Acesta,
Dela 1066 trece peste un veac fără ca să ştim folosindu-se de turburările de atunci, a unit

\