Page 24 - 1906-13-16

284 LUCEAFĂRUL Nrul 13-16, 1906.
pentru Români. Aceştia, ca buni soldaţi, se bu­ tost năvălirile făcute de dînşii în ţările din sudul
curau negreşit de privilegii şi drepturi deopo­ Baicanuluî. Ele au fost continuate cu o şi mai
trivă cu poporul domnitor; dar se pare că acea­ mare furie de cătră loaniţiu, fratele mai mic a
sta n’a ţinut decît numai pină la stingerea di­ lui Asan şi Petru şi moştenitorul lor pe tronul
nastiei Comnenilor. Moştenitorul lor pe tronul tîrnovit (1197—1207). Oştirile lui, deapururi spri­
constantinopolitan, nevrednicul Isac Anghel jinite de un roiu de cete cumane, prefac în
(1185—1195) are o ţinută duşmănoasă faţă de pustiu şi „bună de locuit numai de fiare" una
Români; el nu restrînge numai drepturile lor, din cele mai înfloritoare şi bogate provincii bi­
ci şi cu tot dinadinsul îi apasă şi-i prigoneşte. zantine, Tracia locuită în cea mai mare parte
Cu prilejul căsătoriei sale cu Margareta, fiica de Greci. Moştenind toată ura de rasă împotriva
regelui ungur Bela al lll-lea, acest bizantin în­ duşmanilor seculari, el n’avea ca lozincă decît
coronat, lacom şi mic de suflet, despoae pe su­ stîrpirea lor de pe pămînt. El voia să fie nu­
puşii săi pentruca, cu banii storşi dela ei, să mit „ucigătorul de Greci", precum Vasile al II-lea
dea strălucirea şi pompa cuvenită acestui eve­ cu vre-o două veacuri nainte fusese numit „uci­
niment fericit. Dările îngreună mai cu seamă gătorul de Bulgari". E cu putinţă ca nepilduita-i
populaţia românească din Balcani; oamenii ch­ cruzime, de care ne vorbeşte scriitorul contem­
inuirii aii fost fără cruţare faţă de ea. Răpirea poran Nichita Acominatos, să fie o exagerare
turmelor şi relele ce-au făcut au produs o adîncă firească faţă de un vrăjmaş neîmpăcat, dar ori
nemulţumire între Români. Doi fraţi, Petru şi cum, spusele lui trebue să aibă şi un temeiu de
Asan, care făceaţi parte din căpeteniile lor, oa­ fapte. Că loaniţiu însă nu era numai şi numai
meni ambiţioşi, energici şi plini de iscusinţă, bărbatul sîngiuirilor, ne dovedesc tratativele sale
folosindu-se de fierberea obştii, s’au pus în diplomatice cu papa Inocenţiu al lll-lea; co­
fruntea nemulţumiţilor şi-au sămănat în popor respondenţa-! păstrată pînă azi arată priceperea
gîndul răsvrătirii. Dar înainte de a-1 mîna la o şi isteţimea unui adevărat bărbat politic, loaniţiu
răscoală făţişă, ei au vrut să-şi motiveze pasul era de fapt, precum era şi recunoscut de con­
cutezător printr’un act diplomatic. Se ’nfăţişază temporani, împărat al Bulgarilor şi Românilor,
dar la împăratul Isac şi cer să ie dea înapoi dar titlul său nu era consfinţit, ca de obiceiu, de
drepturile, de care se bucurau înainte sub Com­ biserică printr’un act oficial. Patriarhului grec
item ; dar împăratul le-a respins cererea, ba nu putea să se adreseze, căci el era în luptă
chiar unchiul împăratului i-a alungat cu ocară. cu Grecii. S’a adresat prin urmare cătră Papa.
Scump au plătit Bizantinii refuzul acesta. în cu- Rezultatul tratativelor a fost că în 1204 el fu în­
rînd (1186) întreg muntele Emos era în flăcări. coronat de cătră un nunţiu papal ca împărat
Cu tot ajutorul ce vor fi avut Românii din partea al Bulgariei şi Vlahiei. Un împărat însă, după
vecinilor Bulgari, oştirea imperială a reuşit dinţii concepţia de atunci, nu putea exista fără ca să
să împrăştie pe revoluţionari. aibă alăturea de el un patriarhat, şi deocam­
Petru şi Asan, văzîndu-se slabi faţă de îm­ dată Vasile, capul bisericei bulgaro-române din
părăţie, trecură Dunărea şi găsiră un puternic Tîrnova, capătă rangul de Primat. Astfel se în­
tovarăş de arme în Cumanii, care pe atunci stă- lătură din calea năzuinţelor sale toate piedecile
pînia uţările româneşti de astăzi. Ajutaţi de mul­ ce i-au pus „Latinii" din Constanlinopol, ca şi
ţimea acestor barbari, ei cuceresc Bulgaria şi-î regele Ungariei. Una din chestiile cele mai dis­
întemeiază neatîrnarea ; Tîrnova, oraşul dela poa­ cutate cu privire la dinastia Asanizilor a fost şi
lele despre mează-noapte ale Baicanuluî, devine naţionalitatea lor. Fost-aîi ei Români sau Slavi?
capitala noului „imperiu", Petru şi Asan împart Că au fost Români, nu încape nici o îndoială,
domnia între dînşiî. îmbărbătaţi de izbînzile lor căci documentele şi mărturiile vremii întăresc
şi văzînd starea anarhică a imperiului bizantin, îndeobşte obîrşia lor românească. O singură con­
îndrăzneţii fraţi caută să-şi întindă puterea ar­ trazicere se vede numai în titlul purtat de dînşii.
melor tot mai departe spre Tracia şi Macedonia. Pe cită vreme corespondenţa cu Papa şi scriitorii
Surparea domniei greceşti şi înlocuirea ei prin contemporani ni-1 arată pe loaniţiu ca „împărat
forţele lor tinere era ţinta lor. Nenumărate au al Bulgarilor şi Românilor", în documentele slave