Page 25 - 1906-13-16

Nr. 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 285
el ne apare ca „împărat al Bulgarilor şi Gre­ căror stăpînire rămîne de acum pînă ce Moha-
cilor". S’a lepădat el oare de neamul său şi med al 11-lea pune capăt agoniei sale în 1453.
voia să treacă numai de Bulgar? După noi, ti­ Pentru marea luptă de întîetate în P. Balcanică
tulatura cea dinţii reprezintă starea reală a lu­ rolul celor ce succed Asanizilor e tot mai şters;
crurilor, aşa cum era constatată de toţi acei care Bulgarii nu sînt vrednici să poarte pe umerii
cunoşteau mai de aproape pe supuşii Asanizi- lor moştenirea neaşteptată ce le hărăzise soarta,
lor. Dar, dupăcum faptele învederează, aceştia ei nu-şi prelungesc stăpînirea decît numai
pretindeau mai mult ; ei voiau să fie conti­ mulţumită slăbiciuni! generale a puterilor bal­
nuatorii unei stări legale de lucruri care au fost canice — dovadă sigură, că nu tăria şi energia
odinioară; să fie „succesorii" împăraţilor bul­ poporului bulgar a creat imperiul lui Petru şi
gari din cea dinţii domnie bulgărească; ei ştiau Asan, ci vrednicia şi inteligenţa dinastiei lor.
că numai aşa îşi vor putea legitima şi asigura Era numai şi numai o operă românească, opera
stăpîmrea lor asupra slavilor balcanici, fără cari reprezentanţilor unui popor nou, care venia,
nu-şi puteau vedea întrupat idealul lor politic, cu o virtute primitivă, aproape elementară, să-şi
în acest scop ei au adoptat deadreptul din cărţi afirme dreptul de existenţă in mijlocul unor po­
titulatura foştilor ţari, neţiind seamă de actuali­ poare deja istovite de bătrîneţă saii în zbuciu­
tate. Că prin aceasta jertfiau pe conaţionalii lor, mul luptelor de mai nainte. Asanizii, preocupaţi
le păsa puţin în lupta lor grea, in care ambiţia numai să-şi legitimeze titlul lor de ţari şi orbiţi
personală şi calculul politic erau totul. De aceea de tradiţie, ii’au înţeles că neglijînd sau înlătu-
şi vedem că nu mult după întemeiarea impe­ rînd românismul din statul lor îşi întemeiaţi
riului, clădirea înălţată de mintea şi braţele ro­ tronul pe nisip. E foarte cu putinţă însă, ca ei
mâneşti capătă firma tradiţiei, căci aşa e voinţa să-şi fi dat seamă deplin de însemnătatea fac­
întemeietorilor. în chipul acesta, partea iutii a torilor ce aveau să-i ajute la întreprinderea lor.
titulatureî este realizată, răminea acum ca Asa- Românii, în mare parte oameni de munţi, ocu­
nizii să îndreptăţiască şi domnia lor asupra Grecilor paţi în genere cu păstoritul şi cu industria ce
bizantini. Ca şi ţarul Simeon odinioară, loaniţifi decurge din el, erau încă prea puţin pregătiţi
luptă acum din răsputeri pentru a-şî întemeia pentru a duce la capăt ei prin ei o operă atit
monarhia în P. Balcanică. încercările lui însă de uriaşă. Pe lîngă aceasta nici numărul, nici
s’au lovit de un zid puternic, de piepturile fe­ poziţia lor geografică nu i-ar fi favorizat. Con­
recate ale cruciaţilor francezi, noii stăpînitorî ai centrarea lor în Bulgaria — de s’ar fi conceput
Bizanţului. Deşi curînd după cucerirea acestuia şi pus la cale de dînşiî — poate le-ar fi dat
floarea cetelor „latine" împreună cu împăratul putinţa de a răspunde menirii istorice ce aveau
lor Balduin de Flandra e secerată în bătălia de de îndeplinit prin Asanizî. Dar păşunile din
lîngă Adrianopol, împotrivirea Apusenilor spulberă Vlahia şi Bulgaria abia puteau de acum să în­
totuş visul neobositului ţar. Cînd mai pe urmă destuleze turmele Românilor locali — atît de
tronul din Tirnova fu ocupat de cel mai vrednic mult se înmulţiseră aceştia. Deci o concentrare
şi înţelept dintre Asanizî, de Ioan Asan, împre­ a lor în Bulgaria ar fi fost economiceşte cu ne­
jurările sînt şi mai puţin prielnice pentru izbîndirea putinţă, şi aceasta cu atît mai mult, că fiind
ghidului ce a frămîntat pe Asanizî. Două pu­ duşmăniţi cu Bizantinii, Românii pierduseră mă­
teri nouă şi pline de viaţă i se pun de-a cur­ noasele cîmpii ale Traciei, pe care ernau sutele
mezişul planurilor sale: una în Europa, domnia şi miile de turme româneşti. Ei trebuiau deci
Epiroţilor, şi alta în Azia — împărăţia bizan­ să-şi caute o nouă patrie, ţara făgăduinţii lor,
tină din Nicea, care mereu creşte şi se înfiri­ şi aceasta a fost Dacia Traiană, ţara mai mul
pează în paguba Latinilor din Constantinopol. deşeartă de locuitori, unde era o parte din
în ciocnire cu aceste puteri nouă, Ioan Asan, fraţii lor şi unde interesele economice, politice
ce e drept, biruitor, şi-a întins domnia peste şi naţionale le deschideau un cîmp întins de ac­
cea mai mare parte a P. Balcanice, dar a murit ţiune. Din acest moment Tracia şi Bulgaria, în­
fără să-şi vază visul cu ochii: Constantinopolul cetul cu încetul, se goleşte de Românii medi­
cade iarăşi (1261) în mîna Bizantinilor, în a evali, din care mai tîrziu nu se pomenesc decît