Page 28 - 1906-13-16
P. 28

Nrul 13—16, 1906.            LUCEAFĂRUL                        287

         cîteva  insule  în  Tracia  orientală  şi  în  părţile   Balcani, continuă apoi la poalele Carpaţilor, unde
          Rodopeî.  Emigrarea  lor  a  fost  deplină  pină  la  şi   ei  au  adus  lîngă  altele  şi  formele  de  stat  ale
         după  venirea  Turcilor.  Singurele  lor  urme  sînt   tării, in care au trăit odinioară.
         astăzi Megleno-românii. Istoria lor, începută în          George Murnu.


                                         1 pŞd 1

                     ISTORIA STATELOR ROMÂNEŞTI PÎNĂ LA 1526.
                                £
           Cătră începutul secolului al X! 11-lea harta „Ro­  mânească şi Moldova de mai apoi, — întîlnim în
         mâniei"  ni  se  înfăţişează  cam  astfel.  Întregul   întîia  jumătate  a  secolului  al  Xlll-lea  în  Sudul
         Ardeal  de  azi,  Oltenia  şi  Banatul-de-răsărit,   şi  Estul  Carpaţilor  mai  multe  puternice  centre
         toate  aproape  în  întregime,  sînt  locuite  în   româneşti  organizate.  Către  1247  în  dreapta  Ol­
         imensa  majoritate  de  Români.  Dincolo  de  Du­  tului,  îu  faţa  ţării  Haţegului,  „Keneziatul"  „Voe-
         năre  populaţia  românească  continuă  în  insule  voduluî"  Litvoi,  al  cărui  terra,  spre  deosebire de
         mai  mici  ori  mai  mari:  massa  olteano-bănăţană   kneziatele  iui  loan  şi  Farcaş,  e  autonomă,  —  şi,
         in Serbia,  Bosnia  şi Tu  reia-vestică de azi. Apoi   în stînga Oltului — cam prin Argeş şi Muscel
         oaze  mici  în  pustiul  slav  arată  drumul  spre   —  „Voevodatul"  lui  Senesiav,  —  cu  reşedinţa
         Sud-est  şi  Sud,  cătră  grupul  mai  puţin  numă-   poate  la  Argeş,  deasemenea  autonom.  In  nor­
         ros  şi  compact  al  Românilor  din  Macedonia,   dul  Moldovei  de  mai  apoi,  cătră  Galiţia,  vedem
         Albania,  Epirul  şi  Tesalia  de  azi.  în  îndepăr­  pela  1231  pe  „cneziî  Bolochoveni  (  Volohi).
         tatul  Nord,  prin  munţii  Maramurăşuluî  şi  cătră  poate  Români,  luptînd  alăturea  cu  Ungurii  îm­
         izvoarele  Nistrului  se  întind  puternice  ramuri   potriva  principatului  rusesc  de  Haliciu.  —  Din
         ale trunchiului central din platoul transilvan.  coace, în unghiul Carpaţilor, cătră aceeaşi vreme
           Cătră  Apus,  pînă  unde  începe  Pusta,  cătră   întîlnim în Sudul Ardealului ţinutul autonom
         Răsărit,  pînă  departe  în  fesurile  Ukrainei,  şi   — cu al său propriu jus valachicum — „ţara Vla-
         cătră  Sud-Est  pînă  la  mare  se  desfac  iarăşi   chilor"  (terra  Blacorum),  iar  sus  în  Nord  pe
         raze  izolate  de  populaţie  românească.  Căci   puternicii  voevozi  Maramurăşeni,  întemeietorii
         aceste  veacuri:  XI,  XII,  XIII,  sînt  tocmai  vre­  ţării Moldovei.
         mea  expansiune!  celei  mai  puternice  a  neamu­  Emigrarea  continuă  a  elementelor  române  din
         lui  românesc  de  pe  ambele  maluri  ale  Dunării,   Ardeal  dincolo  de  Munţi,  pe  de-oparte,  iar  pe
         în  aceste  timpuri,  treptat-treptat,  ţinuturile  mun­  de  alta  nevoia  de  a  stabili  posturi  înaintate  de
         toase  şi  deluroase  ale  ţării  Moldovei  şi  celei   apărare  a  graniţei  de  Sud-Vest  a  Regatului,  face
         Româneşti  de  mai  tîrziu  sînt  tot  mai  statornic   pe  regii  Unguri  ca,  fie  prin  aducerea  la  vaza-
         ocupate  de  poporul  nostru  tînăr,  şi  odată  cu   litate  a  micilor  principi  români  din  aceste  părţi
         începutul  secolului  al  Xlll-lea  pe  tot  versantul   şi  prin  încredinţarea  întregului  ţinut  ordinelor  de
         sudico-răsăritean  al  Carpaţilor  transilvani,  măr­  Cavaleri  —  Teutoni  ori  Ioaniţî  —  doritori  de
         turiile istorice ne înşiră mici organizări „politice"   aventuri  şi  glorie  şi  purtători  ai  creştinizmului
         româneşti  —  kineziate  şi  voevodate  —  parte   catolic  şi  a  civilizaţiei  în  ţările  „barbare",  —  fie
         încă  prea  mici  pentru  a  fi  luate  în  deosebită   prin  încorporarea  de-adreptul  la  regatul  Ungar  a
         considerare  de  puternicii  stăpînitori  unguri  ai   întregi  ţinuturi  transalpine,  precum  era  acela  al
         părţilor  ardelene  ale  Românimiî,  parte  deja  pu­  Severinului în nou creţul Banat de Severin, — eî,
         ternice,  cu  capi  recunoscuţi  ca  stăpînitori  auto­  stăpînitorii  unguri,  să-şi  “întindă  pretenţiile  de
         nomi ai statelor lor.              suzeranitate şi în Sudul şi Estul Carpaţilor.
           Astfel, — făcînd abstracţie de Românii pome­  Dar  Românii  din  aceste  părţi  avuseră,  —  ce-î
         niţi  numai  ca  populaţie  a  episcopatului  Cu­  dreptul,  intermitent,  nu  continuu  —,  încă  cu
         man  şi  de  micile  cneziate  răzleţe  în  Ţara-Ro-  veacuri  înainte  de  venirea  Ungurilor  în  Ardeal,
   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33