Page 29 - 1906-13-16

288 LUCEAFĂRUL Nrul 13-16, 1906

legături foarte strînse şi chiar de vazalitate cu de expansiune neînfrînată a elementului româ­
stăpînitorii bulgari ori romeo-bulgari din dreapta nesc spre Răsărit. Şi din acest punct de vedere,
Dunării. Cum însă tocmai Moldova şi Ţara- năvălirea Tătarilor dela jumătatea veacului al
Românească de mal apoi erau locul pe unde se XIII (1241 şi urm.) a fost pentru întemeiarea
răvărsau toate oardele de barbari asupra impe­ Moldovei româneşti providenţială. Valurile de
riului bizantin şi apoi asupra celui bulgar, e element românesc ce altfel s’ar fi tot pierdut
uşor de înţeles că prea mare stabilitate în îm­ în oceanul rutean, căpătară un zăgaz şi fără
prejurările politice din acele ţinuturi nu era de voia lor ele prinseră a se mişca numai în gra­
aşteptat. Aşa se explică şi pretenţiile de-opo- niţele marelui voevodat de mai tîrziu, dizolvînd,
trivă de supărătoare ale celor două „imperii* 1 , — ele acum, elementele eterogene, şi romanizînd
bulgar şi ungar — asupra pămîntulul dintre toată populaţia slavă din jurul lor.
*
Dunăre, Mare şi Carpaţî. * *
Cu repedea reîntărire a Ungurilor după nă­ Asupra întemeierii „principatului" ţării Ro­
vălirea tătărască din 1241, Bulgarii încep însă mâneşti avem prea puţine ştiri ca să putem al­
a nu mal fi concurenţi primejdioşl. Cel mal cătui o icoană mal amănunţită a acestui eveni-
vechi voevozî români pomeniţi în diploma Iul niment hotărîtor. In linii mari — după cîte ştim,
Bela al IV-lea (1247) sînt atirnătorî de Un­ lucrurile s’afl petrecut cam astfel. Tot deceniul
garia. Curînd însă, în a doua jumătate a al şaselea al veacului al XIII fusese necontenite
secolului al Xlll-lea, Regatul cade într’oadincă tulburări în Ardeal. In 1272 pe tronul Ungariei
anarhie internă şi slăbiciune înafară ; imperiul veni Ladislau al IV-lea. Litvol, voevodul din
bulgar şi-a început încă dinainte disolvarea, — dreapta Oltului, socoti timpul potrivit pentru a-şî
iar In aceeaşi vreme regii Unguri poartă ne­ întinde stăpînirea şi asupra ţări! din stînga Ol­
contenit lupte cu Bulgarii şi Tătarii pentru stă- tului şi a se libera de tutela ungurească. El re­
pînirea ţinutului din Sudul şi Estul Carpaţilor. fuză de a mal plăti regelui cuvenitele recli/itiis
Aceste împrejurări prind bine mişcării de eman­ din veniturile ţării şi împreună cu fraţii săi aduse
cipare şi întărire în state neatîrnate a elemen­ la îndeplinire planul de unire sub aceiaş stăpînire
tului românesc de aici. Rezultatele se văd numai a tuturor ţinuturilor din sudul Carpaţilor. Împo­
decît: nici nu se încheie veacul şi multele triva rebelului Voevod fu trimes magistrul George.
mici kineziate şi voevodate de pe versantul Acesta bătu pe răzvrătiţi: Litvol căzu in luptă,
sudic al munţilor se unesc, ori mal bine sînt iar Barbat, fratele lui, trebui să se răscumpere
unite, într’un singur mare voevodat românesc cu o mare sumă de bani. Neatîrnarea nu putu fi
sub un singur mare voevod, de ambele părţi deci cîştigată, dar voevodatul unitar puternic ră­
ale Oltului. Curînd, la începutul veacului ur­ mase. Lui Barbat îi urmează tot ca vazal al Un­
mător, Voevozil ţării româneşti pornesc lupta de gariei un descendent al vechilor voevozî dela ră­
liberare de suzeranitatea ungurească şi statul sărit de Olt, Tocomer (altfel numit, Ivanco), un
lor tînăr e destul de puternic spre a-şl căpăta nepot al bătrînuluî Seneslav. Dar urmaşul şi
în adevăr şi neatîrnarea. fiul Iul Tocomer (cu formă exactă slavă, Tyho-
Dacă dincolo, la răsăritul Carpaţilor, procesul mir), Bassaraba, începu iar lupta pentru nea-
acesta de unire şi organizare a puterilor româ­ tîrnare împotriva Ungurilor. In 1 330 regele Carol
neşti întîrzie încă cu aproape un veac, pricinile Robert fu înfrînt de Voevodul român, lartînăru!
sînt a se căuta — în afară de stăpînirea tătară de principat al Ţăriî-RomâneştI, sau precum era nu­
mal tîrziu — pe de o parte în pulverizarea elemen­ mit în cancelariile latine apusene, „Transalpina",
tului românesc în prea mici unităţi şi pe o întindere şi în cele slavo-bizantine orientale, „Ungrovla-
prea mare şi pe de alta în lipsa unul centru chia", — îşi căpătă independenţa. Prin acest
mal puternic de gravitaţie dela care să plece botez de suige întemeierea definitivă a princi­
unirea. Căci fără îndoială insulele răzleţe de patului era consacrată.
Români, deznaţionalizate ori încă nu, ce se în- Asupra lui Basaraba Voevod, primul Domn în
tîmpină şi azi pînă departe în Podolia şi pînă adevăr „de sine stăpînitor" al Ţăriî-RomâneştI
la Bug, îşi aîi primele începuturi în acest timp avem ceva mal bogate mărturii istorice. Astfel