Page 30 - 1906-13-16

Nrul 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 289

ştim că el a avut de purtat o suină de războaie de-Argeş, trecură la Ludovic, uneltind împotriva
împotriva vecinilor: Tătari, Bizantini, Sîrbî şi lui Alexandru. Ei căpătară moşii la graniţa
Unguri. Cu Bulgarii el stătea în legături de Ţării-Româneşti şi titluri nobiliare ungureşti, ser­
prietenie şi mai apoi şi de înrudire. Anume vind în armata regală. La o înţelegere între
Basarab dădu pe o fiică a sa în căsătorie după Rege şi Domn se ajunse totuşi, şi Alexandru
Alexandru, nepotul ţarului Miliail din Tirnova. se recunoscu de vazal al stăpînitorului de peste
15000 de luptători ai Voeyodnlui muntean tre­ Munţi. Prietenia se întări atunci cînd după
cură Dunărea în luntri şi pnstiiră şi prădară în moartea primei sale soţii — poate o prinţesă
imperiul byzantin, ajutînd astfel pe prietenii din Sîrbia ori Bosnia, — el luă în căsătorie
Bulgari în luptele lor cu „Grecii". Mai tîrziu, pe prinţesa catolică Clara. Totuşi, banatul Se­
Basarab ajută pe Miliail şi împotriva Sîrbilor: verinuluî rămase şi pe mai departe în stăpî-
lupta însă fu nenorocită; Miliail căzu, iar Ba­ nire ungurească. Cu toată politica luî pacinică,
sarab trebui să se retragă grabnic înapoi (1330). vecinii, şi în primul loc regele ungur, respec­
Noul rege ungur Carol Robert se foloseşte de tară integritatea Principatului astfel că la moartea
acest prilej pentru a porni şi el împotriva lui Alexandru (16 Noemvrie 1364) ţara nu scă­
Domnului muntean cu scop de a-i lua înapoi zuse din niciun punct de vedere. Alexandru
banatul Severinuluî, ce fusese încorporat la căsători pe cele două fiice ale sale şi ale Ciareî
tînărul mare-voevodat românesc în timpul tur- cu stăpînitoriî slavi din Sud: Straşimir ţarul
burărilor din Ungaria, către sfîrşitul secolului bulgăresc din Vidin şi Vucaşin stăpinitorul de
precedent. Regele înaintă dinspre Apus biruitor mai tîrziii al Sîrbilor. Din luptele împreună cu
pînă în inima ţării, aproape de capitala ei, Ludovic împotriva Tătarilor rezultă întărirea şi
Curtea de Argeş: Basarab nu-i opuse nicî-o întinderea graniţei la gurile Dunării. Dar despre
rezistenţă. Dar cînd din lipsă de provizii Un­ însemnătatea acestor lupte pentru viitorul ţări­
gurii porniră înapoi fără ispravă, Domnul le lor române se va vorbi mai pe urmă.
ţinu calea în munţi şi zdrobi întreaga armată
Fiul luî Alexandru, Vladislav, ori, cum era în
duşmană (1330). Cu această izbîndă Basarab
deobşte numit, Vlaicu Voevod, se ridică cu
nu putu opri luarea înapoi de Unguri a bana­ mult prin priceperea şi vitejia sa de-asupra ta­
tului Severinuluî, dar cîştigă deplina libertate
tălui său şi, fie prin combinaţii diplomatice, fie
în ţara lui. Luptele cu Tătarii îi întinsese anume prin războaie, el domni, de fapt, neatîrnat,
hotarele Domniei lui, pînă departe în Răsărit, asupra ţării crescute şi întărite sub el (dela
către gurile Dunării.
1364 cel puţin pînă la 1377 dacă nu şi mai
în tor.'.e aceste lupte pentru întregirea şi ne- tîrziu). încă dela începutul Domniei sale el în­
atîrnarea ţării, Basarab avuse un nepreţuit aju­ ţelege să nu atîrne de nimeni şi refuză contri­
tor în fiul său Alexandru (cu numele lui deplin, buţiile ce avea să dea regelui ungur. în 1365
Nicolae-Alexandru (fiul lui) Basaraba). După Ludovic se pregătia să aducă prin arme la
moartea lui Carol Robert în Ungaria veni la ascultare pe voevodul român. Dar in primăvară
domnie Ludovic I (1342), unul dintre cei mai Alexandru, ţarul bulgar, muri lăsînd doi urinaşi
ambiţioşi regi pe care i-a avut vreodată aceea la domnie: pe Straşimir — cumnatul luî Vlaicu
ţară. încă dinainte de această schimbare, în Vodă, — în Vidin şi pe un alt fiu în Tîrnova.
principatul din Sudul Carpaţiior B isaraba Voevod Ludovic, care de mult doria să prindă un loc
răposase şi în locul Iui stăpînia fiul său Ale­ întărit în Sud-Estul ţării sale aşa fel ca să
xandru. Acesta era pentru o politică paciniCă poată întotdeauna deaproape supraveghia pe
şi de aceea la venirea luî Ludovic în Ardeal, vecinii neastîmpăraţi din acea parte a graniţei,
în 1343, pentru a orîndui ţara, Domnul mun­ îşi schimbă planul. El se împăcă cu Vlaicu,
tean îi ieşi înainte asigurîndu-1 de credinţă. porni în contra lui Straşimir pe care-1 bătu şi-l
Dar încă de ; e-atunci blestematul obiceiu luă prins şi Vidinul căzu în mînile Ungurilor
al pribegiei începuse. Toţi boeriî nemulţămiţi Iar pentru a lega pe Domnul român şi mai
cu noua domnie ori invidioşi pe situaţia strălu­ strîns de interesele sale, Ludovic, lăsînd partea
cită a semenului lor din scaunul dela Curtea- olteană a Banatului de Severin pe care Vlaicu