Page 32 - 1906-13-16
P. 32

Nriil 13-16, 1906.           LUCEAFĂRUL                        2dl
          cnezî  şi  voevozi  proprii,  cu  moşii  întinse  şi  ve­  mitropoliei  de  Haliciu  (atîrnătoare  de  Constan-
          leităţi de neatîrnare. Cînd veni Ludovic la domnie,   tinopol). Dupăce în 1370, la moartea lui Cazimir,
          în  1342,  printre  cele  dintîî  măsuri  de  întărire  a   tronul  polon  fu  ocupat  de  regele  Ungariei  Lu­
          regatului  fu  prefacerea  însemnatului  post  îna­  dovic, Laţco trebui, vrînd nevrînd, să recunoască
          intat  împotriva  Tătarilor  clela  graniţa  de  Răsă­  supremaţia  acestuia.  După  moartea  lui  izbucniră
          rit,  ce  era  Maramurăşul,  într’o  cetate  cu  ade­  în  Moldova  certe  pentru  tron.  Unii  voiau  să
          vărat  regală,  colonizînd-o  cu  Unguri  şi  Nemţi.   aducă un prinţ străin, ceea ce deocamdată reuşiră
          Dar unii voevozi români, precum puternicul Bog­  să  îndepliniască  şi  un  litvan,  Jurg  Coriatovici
          dan,  care  la  nevoe  putea  găsi  ajutor  şi  la  Lit-   stăpîni  un  an  Moldova  (1374—75).  Alţii  erau
          vaniî  din  Halici,  nici  nu  aşteptă  aceste  măsuri   pentru  un  domn  pămîntean  şi  la  urma  urmei  ei
                  1
          de „unificare *, ci încă din iama anului 1342—3   avură biruinţa. Petru, fiul unui Ştefan şi al prin­
          se  resculă.  Şi,  deocamdată,  Ludovic  n’avu  ce-î   ţesei catolice Margareta sau Muşata, fu recunoscut
          face.  Pe  urmă  însă  —  după  1349  —  în  locul   după mai multe lupte Domn al întregii ţări mol­
          lui  Bogdan  fu  pus  alt  voevod  peste  Românii   doveneşti.  în  aceste  perindări  de  domni  avea  un
          inaramurăşeni  şi  moşiile  urgisitului  fură  date   rol şi politica ortodoxă ori catolică a stăpînitorilor.
          altora.                           Astfel  luga  e  partizanul  ortodoxiei  şi  el  pune
           Cînd  în  1352—53  Ludovic  reluă  luptele  îm­  Moldova  sub  autoritatea  patriarhatului  de  Oc-
          potriva  Tătarilor,  cari  năvăliseră  pînă  în  ţara   lirida,  înfiinţînd  primul  episcopat  ortodox  în
          Secuilor, jăfuind şi pustiind, de voe ori de nevoe,   Suceava,  pe  cînd  despre  Laţco  şi  urmaşii  lui
          Bogdan  era  iară  credincios  al  regelui.  El  luptă   Moldoveni  ştim  că  susţineau  catolicismul.  însuşi
          dară  cu  Românii  lui  împotriva  păgînilor  ajutînd   noul  domn  Petru  Vodă,  —  care  e  şi  fundatorul
          la  liberarea  ţării  de  peste  munţi  pînă  către  Şiret.   unei  noi  dinastii,  ce  ţine  în  linie  directă  şi  prin
          Sas,  fiul  cneazului  Dragoş,  primi  împreună  cu   bastarzi  pînă  în  secolul  al  XVI-lea,  —  favori­
          titlul  oficial  de  Voevod  şi  stăpînirea  asupra  ţării   zează pe catolicii din Şiret.
          „transalpine** cucerite, anume ţinutul nord-vestic   După  moartea  lui  Ludovic,  în  Ungaria  caşi
          din prejurul aşezării Săseşti dela Baia, („Moldva-   în  Polonia,  încep  neorîndueli  pentru  succesiunea
          bânya“  „oraşul  Molda“).  La  moartea  iui  Sas,   la  tron.  Cele  două  fiice  ale  răposatului  rege,
          vechiul  Voevod  doritor  de  neatîrnare,  Bogdan,   deşi  acesta  n’o  voise,  în  cele  din  urmă  trebuiră
          puse  mîna  pe  Voevodatul  de  peste  Munţi.  El   să  împartă  moştenirea.  Hedviga  se  duse  în  Po­
          alungă  pe  Bale  fiul  lui  Sas  şi  reuşi  sâ-şî  păs­  lonia,  unde  fu  măritată  cu  Vladislav  lagiello,
          treze  situaţia  neatîrnată  cu  toate  încercările  un­  ducele  Lituaniei  (1386),  care  în  acelaş  an  se
          gureşti  de  a-l  alunga.  Tătarii  erau  acum  slăbiţi  încoronă  şi  ca  rege  al  Poloniei;  Maria  rămase
          şi  stăpînirea  românească  se  întinse  repede  către   în  Ungaria  ca  să  se  certe  cu  nobilii  pînă  în
          Miazăzi  şi  Răsărit,  unde  micii  cnezî  Moldoveni   1387,  cînd  în  sfîrşit  soţul  ei  Sigismund  reuşi  să
          ce  stăteau  de-atîta  amar  de  vreme  sub  asuprirea   fie recunoscut de rege al ţării. Petru Vodă, avînd
          păgînă,  de-abia  aşteptau  scăparea  şi  unirea  la   mai  multă  încredere  în  Hedviga  şi  soţul  ei,  li-se
          un loc sub un voevod puternic.    închină  în  persoană  în  1387,  punînd  priutr’un
           Bogdan  fu  deci,  precum  Basarab  în  ţara  ro­  tratat  iscălit  şi  de  boeriî  Moldovei  bazele  su­
          mânească,  adevăratul  întemeietor  al  principatului   premaţiei  polone  în  Moldova.  Incurînd,  Domnul
          Moldovenesc. Ca semn al neatîrnăriî sale, Bogdan   devine  şi  cumnat  a!  regelui.  în  această  îndoită
          bătu  în  Polonia  primele  monezi  —  cu  legenda   calitate  de  vazal  şi  rudă,  Petru  mijloceşte  în
          latină  —,  ale  noului  principat:  „Bogdan  Voevo-   1389  încheierea  unei  alianţe  între  Polonia  şi
          da  MoldaviensisEl  domni  însă  puţin,  lă-   ţara  Românească,  unde  acum  domnia  Mircea.
          sînd  ca  urmaş  pe  fiul  săfi  Laţco  (1365  (?)  —   Tratatul era îndreptat împotriva Ungariei.
          1374).  Acesta  se  recunoscu  de  vazal  al  regelui   Lui Petru îi urmează fratele său Roman (1391 —
          polon,  favoriză  propaganda  catolică  a  misiona­  1393),  care  încă  din  1386  se  întîmpină  pomenit
          rilor Franciscani şi la 1370 ceru dela Papa Urban   ca  coregent  al  aceluia.  Şi  el  păstrează  credinţa
          V.  înfiinţarea  unui  episcopat  catolic  la  Şiret,   regelui, dar  ţine prietenie  şi  cu Witold al Litua­
          scoţînd  biserica  moldoveană  de  sub  autoritatea  niei, vărul şi duşmanul lui Vladislav. Probabil






           r
   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37