Page 33 - 1906-13-16

292 LUCEAFÂRUL Nrul 13-16. 1906.
din această pricină el e detronat de Poloni şi munţilor, pe coastele dealurilor, şi, în vremile
în locul lu! e pus al treilea frate, Ştefan. Acesta „aşezate", şi în cîmpie, poporul nostru trăi se­
(1393—1399) pentru credinţa către Polon! şi colele îndelungate ale existenţei lui amărîte,
pentru prietenia ce împreună cu aceştia o arată avîndu-şi în moşioara lui, atît cît a avut-o, iar
Turcilor avu să sufere o năvală ungurească ce apoi în pămîntul stăpînit de cei bogaţi şi cei
rămase însă fără urmări pentru Moldova. Ani! străini, toată hrana trupească şi mîngăierea su­
1399—1400 sînt iară plin! de turburăr! pentru fletească a omului legat de ţarină prin cea mai
ocuparea tronului rămas vacant prin moartea lu! sfîntă dragoste ce-a unit vre-odată vre-un popor
Ştefan, pînă ce Alexandru, fiul Iu! Roman, cu de glia lui. Din viaţa aceasta rurală cu anexa
ajutor dela Mircea, din ţara românească, pune eî din timpuri străvechi, a păstorituluî, se des-
mina pe frîne (1400). Cu el Moldova ajunge, voltă nu numai viaţa materială a neamului no­
precum cu prietinul şi ajutătorul său Mircea, ce­ stru, ci şi întreaga comoară ideală a datinelor,
lalalt principat, la o desvoltare şi înflorire de credinţelor şi poeziei lui.
care numai sub marele său nepot, Ştefan, a mai In micii proprietari de pămînt, moşnenii din
avut să se bucure. ţara Românească şi răzăşii din Moldova, şi în
marii proprietari de pămînt, boeriî din ambele
Cu creşterea şi întărirea ţări!, se simţi şi nevoia ţâri, sta puterea neamului. Alături de aceştia, aju-
organizări! biserice! moldovene. Sub Petru se tînd prin mulţimea lor la îngrijirea ţarinei ro­
ridică, lîngă Cetate, mănăstirea Neamţului. Puţin ditoare în timp de pace şi la apărarea patriei
după acea se fundă şi Bistriţa. Ca cititor al amîn- în timp de războiţi, gloata cea numeroasă a ce­
duror mănăstirilor apare mai tîrziîî un losif din lor aşezaţi pe moşiile boereştî ori mănăstireşti
neam domnesc, care organiză, caşi Nicodim înŢara şi domneşti, a lucrătorilor de pămînt fără pro­
Românească, viaţa monastică cu toate orînduiriie prietate a lor, rumânii din ţara Românească şi
culturale ce erau în acele vremuri legate de ea. vecinii din Moldova; încă aceştia din urmă în
Tot acest losif fu şi episcop de Cetatea-Albă. primele timpuri îşi au chiar şi ei pămîntul lor
în oraşul lu! Roman se pare că fu aşezat ca al propriu, nefiind altceva decît populaţia băştinaşă
doilea episcop de către Domn un oarecare Me- găsită şi de coborîtoriî din Maramurăş.
letie. Dar aceşti cap! bisericeşti pregătiţi în şcoala Aceleaşi împrejurări, numai fără numirile din
sîrbuluî Nicodim nu fură recunoscuţi de Patri- Principate, se întîmpină şi în Ardeal pînă către
archul din Constantinopol. Ci acesta socoti că sfîrşitul secolului al XUl-lea. Dela această dată
e în dreptul lui să trimeată el mitropoliţî în Mol­ proprietarii de pămînt se împuţinează mereu şi,
dova. Se întîmplă însă că „mitropoliţiî" Patri­ sau devin „clăcaşi", muncitori pe pămînt străin,
arhatului, Teodosie, Ieremia şi toţi ceilalţi nu sau trec — cei mai bogaţi, — la catolicism şi
fură primiţi de ţară. Aceasta aduse mare ceartă intră în nobilimea maghiară.
şi supărare. Moldova cu Domn cu tot fu afuri­ Peste sate priveghează cnezii ori juzii sau
sită şi neînţelegerea aceasta începută sub Petru judecii; iar peste ţinuturile mai întinse cîte-un
luă capăt tocmai în primii ani ai domniei lui voevod ori cneaz mai mare: sînt aşa zisele ki-
Alexandru, cînd făcîndu-se de Patriarhat cer­ neziate şi voevodate, primele începuturi de state
cetare, losif, episcopul de Cetatea-Albă, pricina româneşti, din care se desvoltară, precum am
neînţelegerii, fu găsit nevinovat şi ridicat la ran­ văzut deja, organizările mai depline ale celor
gul de mitropolit al „Moldovlachieî“ cu scaunul două mari voevodate dela Sudul şi Estul Car-
în capitala ţării, la Suceava, unde se aduseră paţilor. Cu timpul cnezii din Ardeal se dizolvă
totodată şi moaştele sfîntului loan-cel-nou, care sau în nobilimea ungară sau în iobăgimea ro­
odihnise pînă atunci în reşedinţa episcopiei lui mână ; cei din Principate, împreună cu juzii şi
losif. judecii cu care aici sînt identici, dispar făcînd
*
* * loc altor orînduirî.
Românii au fost întotdeauna un popor de ţă­ Satele româneşti libere duc o viaţă oarecum
rani. Ca atare viaţa orăşenească le-a fost întot­ ndependentă după obiceiul pămîntului şi nu ape­
deauna străină. In satele presărate prin văile lează la înalta cîrmuire decît foarte rar şi în ca-