Page 36 - 1906-13-16

Nrul 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 295
pe picior de egalitate, împotriva Păgînilor. Re­ pînă şi pe pămînt românesc, în stînga Dunării,
gele veni în ţara Românească şi alungă pe Turci, împrejurul ţării sale şi tot mai fără nădejde de­
restabilind în domnie pe Mircea. Pe Vlad însă veni rezistenţa. Cînd Mircea muri (1418), asu­
nu putu pune mina: acesta fu tocmai în 1397 pra fiului său Mihail rămase grea sarcină. Şi
prins do Voevodul Stiborîn Dîmboviţa. In 1396 spre nenorocul ţării, luptele oarbe pentru tron
marea bătălie a Creştiniloi sub conducerea Iul reîncepură. Din această parte Turcii nu mal
Sigismund, împotriva Turcilor, la Nicopole, se aveau de ce se teme. Singura nădejde ce mal
sfîrşi prin biruinţa acestor din urmă. Mircea rămînea pentru viitorul poporului lăsat la placul
avea să tragă şi acum urmările. Totuşi atît în lăcomiei păgîne era încheierea de tratate ono­
anul următor (1397) cît şi mal tîrziu, în 1400, rabile de vazalitate cu Păgînii şi respectarea
duşmanii fură respinşi cu mari pierderi şi Baiazid lor de către Sultani. La baza acestor învoell în
n’avu norocul de a mal birui pe Mircea atîta primul loc vor fi stat poate cele încheiate de
cît trăi (1402). însuşi Mircea după moartea lui Baiazid şi prin
Cînd după înfrîngerea şi luarea în captivitate cari se garanta deplina autonomie politică şi re­
a Iul Baiazid de către Mongoli, în 1402, im­ ligioasă a ţării.
periul turcesc se părea gata de dizolvare, Mircea *
încheie (1403) din nou tratat cu Polonii pentru Alexandru al Moldovei (1400—1433) fu un
a avea un ajutor la executarea planurilor lui de domn pacinic. Dar el fu şi mal norocos decît
cucerire şi apărare la Dunărea de jos. Cîtă vreme Mircea. Căci valurile năvaleî turceşti nu ajunsese
certele pentru domnie sfîşiară împărăţia, Turcii încă Ia graniţa Moldovei, iar din altă parte pri­
nu fură primejdioşî. Domnul român se folosi mejdie mare pentru existenţa de sine stătătoare
dimpotrivă de ele, sprijinind cînd pe un pre­ a principatului nu era. El fu aproape în tot
tendent cînd pe altul pentru a-şî stăpîni nesu­ timpul domniei sale credincios Polonilor, cari
părat ţinurile de peste Dunăre. Dar cînd Mo- atît în el cît şi în Voevodul ţării Româneşti, avură
hamed reorganiză puterea turcească (1413), zi­ întotdeauna un ajutor preţios al politicei loranti-
lele bune apuseră şi pentru Mircea. Tot mai tare ungureştî. Şi tocmai pentru această direcţie ex-
se strînse cercul de fier al fortăreţelor turceşti, cluzivă a politicei Polonilor, Mircea, care avea