Page 41 - 1906-13-16

300 LUCEAFĂRUL Nrul 13-16, 1906
Cu boerii şi „hînsarii" săi el se retrase în codriî bun făcut de ei fu păstrarea prieteniei cu Turcii,
Războenilor, arzînd totul în urma lui. Aid, în în 1513 prin logofătul Tăut, Bogdan încheia un
26 ale lui Iulie, oastea sa pieri apărîndu-şî ţara tratat de vazalitate cu Turcii, cari în schimbul
şi pe Domnul ei. Jertfa nu fu însă zadarnică. unui tribut garantau autonomia deplină a Mol­
Din Ardeal Ştefan Batliory venia în grabă cu dovei.
30000 de oameni în ajutor. Printre Turci izbuc­ La 1526, în lupta dela Mohacî, Ungaria fusese
nise foametea şi boalele. Sultanul fu nevoit să sfărmată de Turci, şi în Buda se ridică stea­
„fugă“ din ţara „învinsului" Ştefan. Acesta trecu gul turcesc al stăpîniriî păgîne directe. In Ră­
în Ţara Românească împreună cu Bâthory şi în sărit, Ardealul sub loan Zapolya alcătui un re­
locul lui Laiotă fu aşezat oropsitul Vlad Ţepeş. gat recunoscut de stăpînul de fapt al întregei
Dar acesta căzu într’o luptă cu Turcii ce adu­ Ungarii, Sultanul Soliman Magnificul. In Apus,
ceau înapoi pe Laiotă, care în 1477 fu alungat fratele lui Carol V, Ferdinand, rămase să se
cu ajutorul lui Ştefan de Basarab-cel-tînăr-Ţe- lupte cu Turcii pentru partea din Ungaria ne-
peluş. Dar şi acesta se împrieteni în 1479 cu cucentă încă.
Turcii şi în 1481 el năvăli chiar cu ei în Moldova Fapt rămînea, că acum întreg Răsăritul
cătînd să cuprindă Chilia. El îşi primi însă în creştin şi în special ţările române erau ia po­
acelaş an plata, fiind înlocuit de Ştefan prin runca marelui împărat păgîn. Căderea Ungariei
Vlad zis Călugărul. fu hotărîtoare şi pentru viitorul nostru. Sub
în 1484 Baiazid al Il-lea într’o expediţie ful­ apăsarea enormei puteri turceşti gîndurile de
gerător de repede, cuceri Chilia şi Cetatea libertate dispărură şi principatele române deve-
Albă: cele două porţi ale Moldovei către Mare niră din ce în ce mai mult o pradă a stăpîni-
rămaseră pierdute. Nici Ungurii nici Polonii torilor din Constantinopol, fără milă exploatată
nu dădură ajutorul trebuitor pentru recucerirea prin Domnii trimişi de-acolo pe bani.
lor. Ba mai mult decît atît, în 1489 Polonii * * *
încheiară chiar pace cu Turcii. Ungurii o în- Pe cînd în secolul al Xlll-lea şi în cele ur­
cheiaseră încă din 1485. în 1490 Mathias muri. mătoare pînă la al XVI-lea la Românii din Su-
în locul lui veni Vladislav, tot un lagellon, re­ ’dul şi Estul Carpaţilor se petreceau cele mai
gele Boemiei. Cu acesta Ştefan trăi în pace, sus povestite, la cei din platoul transilvan din
fiind cinstit dupăcum se cuvinea unui viteaz Ungaria era linişte de moarte.
ca dînsul, şi de legături de vazalitate nu mai în primele timpuri după intrarea lor în Ar­
fu vorba; tot aşa şi cu Polonii dela care Dom­ deal, Ungurii respectară vechile aşezăminte ale
nul avu supărare numai în 1497 cînd loan Românilor lăsîndu-î să trăiască în pace sub
Albert socoti de cuviinţă să plece cu războiţi cneziî şi voevozii lor şi indatorindu-i numai la
împotriva lui. Regele polon fu însă straşnic bă­ contribuţii şi contigente militare. Dar treptat
tut în Codrii Cozminului şi se învăţă astfel minte treptat cuceritorii puseră mina pe pămînturile
ca să nu mai turbure pe bătrînul Voevod mol­ româneşti; aduseră colonişti străini şi-î aşezară
dovean. în 1499 Iagelloniî din Ungaria, Po­ în inima ţării dîndu-le nesfîrşite drepturi în pa­
lonia şi Lituania încheiaţi cu Ştefan, ca egal al guba Românilor: Secuii şi Saşii de mai tîrziîi ;
lor, tratat de pace şi ajutor. Ceeace însă n’a începînd propaganda catolică activă, făcură din
împiedicat pe Domn ca în 1502 să ocupe Po- ea încă un mijloc de asuprire şi impilare a „Va-
cuţia, vechia ţară amanetată şi rămasă mereu lachilor" ortodoxi; în sfîrşit cu şi fără motive
în litigiu. toate vechile drepturi şi privilegii fură călcate
La 2 Iulie 1504 puternicul stăpînitor al Mol­ în picioare şi în mai puţin de două vecuri dela
dovei adormise întru Domnul după ce hotărîse cucerirea Ardealului, Românii satelor căzură în
ca urmaş pe fiul său Bogdan şi-î lăsase ca robia străină a asupritorilor lor, cari stăpîniau
sfat din urmă să se închine Turcilor. acum tot pămîntul Ardealului. Iar conducătorii
Cu moartea lui Ştefan Moldova rămase pe din vremile cele bune, cneziî şi voevozii, pen­
manile becisnice ale urmaşilor lui Bogdan şi, tru a nu-şî pierde şi ei averile şi rangul, trecură
după el, fiul acestuia, Ştefăniţă. Singurul lucru la catolicism şi se maghiarizară primind ran­