Page 42 - 1906-13-16

Nr. 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 301
guri de nobilitate ungară şi dînd astfel duşma­ tocmai în această vreme erau marile războaie
nului cele inaî bune şi mai alese puteri ale nea­ ale creştinilor în potriva Turcilor, contribuţiile
mului nostru. Ei înşişi deveniră cu vremea îm­ în bani şi oameni cădeau tot din greu pe ţărani.
pilători ai sărmanilor „iobagi" legaţi de moşia Din pricina lăcomiei episcopilor catolici în 1480
pe care slujiau. izbucni o altă răscoală : se obţinu prin ea o
Streinii şi înstreinaţii se uniră apoi între ei, uşurare de dijme. Dar cu moartea lui Mathias
pentru a fi mai siguri de ţinerea în robie a Corvinul nobilii deveniră iar puternici în Ţară.
Românilor; printre asupritorii de frunte erau Cînd în 1514 regele de atunci Vladislav al V-lea
şi clericii catolici cari, dacă nu puteau converti, voi să porniască o nouă cruciadă în potriva Tur­
cel puţin puneau la dări pentru adevărata „cre­ cilor şi pentru asta făcu apel la ţărani, aceştia
dinţă" pe îndărătnicii ţărani de pe: sate. De alt­ adunaţi lîugă Buda, văzînd că espediţia nu se
fel de această împilare a nobililor suferiau nu mai porneşte, se gîndiră se folosiască armele şi
numai Românii, dar şi ceialalţi ţărani, Unguri şi puterea lor întrunită împotriva „Păgînilor" de-a
Secui; cum însă Românii formau imensa majo­ casă şi sub secuiul Gheorghe Doja ei se în­
ritate a populaţiei rurale asuprite, suferinţele aces­ dreptară înapoi asupra nobililor. Românii, ca în
tei populaţii se identifică cu suferinţele neamu­ totdeauna, formau grosul armatei răsvrătiţilor.
lui nostru. Ţara Crişului, Ardealul şi Maramurăşul fură în
Către începutul veacului al XV-lea, în anii curînd în flăcări. Dar nobilii, cu ajutorul lui Za-
1437 şi următorii, iobagii scoşi din fire se res- polya, Voevodul Ardealului, reuşiră să-i înfrîngă
culară împotriva Nobililor. Pricina inmediată era şi să prindă pe Doja, în Iulie al aceluiaşi an
neomenia episcopului catolic al Ardealului, 1514. Că după această biruinţă nobilii creară
Gheorghe Lepeş. Ţăranii adunaţi pe dealul Bo- noi legi, şi mai aspre, (legile lui Verboczy) nu
bîlna (cottul Solnoc) cerurâ restabilirea vechi­ poate fi mirare. Marii vinovaţi ai răscoalei erau
lor drepturi. Nobilii se prefăcură că se învo- Românii: asupra lor căzu şi pedeapsa cea mai
esc şi intrară în tratitive. Cum avură însă în aspră : naţionalitatea şi credinţa lor fu ştearsă
mina lor pe conducătorii asupriţilor, îi uciseră. din rîndul celor legiuite. Toate bietele drepturi
Aceasta înfurie şi mai mult pe resculaţi; după ce le mai rămăsese fură luate şi ei fură reduşi
multe lupte ei căpâtară cîteva drepturi printre literalmente la starea de robie, ori precum a
cari şi pe acela de a se aduna odată pe an fost numită, „iobăgie", nemai lăsîndu-li-se de­
la locul de unde pornise răscoala. Dar şi cît doară putinţa de a trăi şi a nădăjdui tim­
de astădată fusese înşelaţi. Nobilii celor „trei puri mai bune. O clipă, pe vremea lui Petru
naţiuni" — Ungurii, Săcuii şi Saşii, — se uniră Rareş, se păru că ceasul dreptăţii sosise. Românii
numai decît între ei şi revolta fu înăbuşită în Ardealului aşteptau ca pe-un mîntuitor pe Vodă
sînge. Sigismund dădu totuşi ţăranilor pe lingă cel de acelaş neam cu ei să cuceriască Ţara
alte libertăţi şi voia de a se putea muta de pe o şi să-i scoată dela amar. Dar planurile lui Ra­
moşie pe alta. reş nu se realizară. Mai aveau „Valachiî" încă
Cu numirea lui loan de Huniad ca guvernator multe de tras. Căci căderea Ungariei şi neatîr-
al Ungariei şi mai ales cu suirea pe tron a narea Ardealului tot numai nobililor le folosi.
fiului său Mathias nobilii din Ardeal nu-şî mai „Regele" Ardealului era doară Zapolya cel ce
Dutură face de cap prea din cale afară. Locui­ scăpase în 1514 pe magnaţi de sub sabia răz­
torii satelor răsuflară mai în uşor. Cum însă bunătoare a lui Doja. v. P.
CÎNTEC.
— Lună, lună, sită deasă, Lămurit s’aude ’n noapte
Sită de mătasă. Cum îşi fese ruga ’n şoapte...
De ce-fi cerni aşa măruntă De n’aş cerne pulberea
Pulberea căruntă ? Umbra nu mi te-ar vedea,
— Fată mare, albă fulg, N’ar ştii braţele să ’ntindă,
Nu vezi, tu pe cărăruie Nici pe cine să cuprindă.
Cum o umbră ’ncet se suie ? Maria Bratu.