Page 45 - 1906-13-16

Nrul 13- 16, 1906. LUCEAFĂRUL 303

PRIVIRE SCURTĂ ASUPRA ISTORIEI ROMÂNILOR DELA 1526—1821.
După moartea lui Mateiu Corvinul, glo­ aleagă, caşi mai înainte în timpurile de viaţă
riosul rege coborîtor din opincă românească, vitează şi neatîmată, după plac voivozii, cari
în scurtă vreme puternicul regat al Ungariei se — dupăce răspundeau tributul şi darurile obici­
prăbuşi, mai mult strivit sub povara cîrmuirilor nuite, — erau lăsaţi să cîrmuiască în voia lor,
ticăloase, cîte îl bîntuiră în cele trei decenii scutiţi de orice amestec din partea Turcilor,
din urmă, decît zdrobit la 1526 de straşnica cărora nu le era îngăduit să cuprindă loc, nici
lovitură, ce primi puţina oaste adunată în pripă, să zidiască biserici turceşti pe teritorul ţărilor
ca să dea piept cu valul cutropitor al năvălirii române. Această politică cruţătoare faţa de ţă­
turceşti. rile române a fost însă observată din partea
SprecîmpiasîngeroasădelaMohăcsnu alergase, Turcilor numai cîtă vreme se ştia că în veci­
la luptă izbînditoare ori pieire cu glorie, toată pu­ nătatea lor este un regat puternic, ai cărui
terea armată, de cîtă ar fi fost Ungaria capa­ luptători, în frunte cu Românul lancu-Vodă
bilă chiar şi în acele zile de completă destră­ (Huniade), de atîtea ori a vi răspîndit pieire şi
bălare. O parte însemnată a ţării, sub steagu­ spaimă printre jeniceri, incit Turcul avea motiv
rile lui loan Zâpolya, se făcea numai că gră­ a se teme şi a fi eruţător cu Românii, cari
beşte spre locul de nenorocire, dar potrivise, puteau fi sprijiniţi şi din partea Ungariei în
poate intenţionat, lucrurile aşa, ca să nu so- luptele lor contra semiluneî.
siască Ia vreme în gura morţii. Şi rîvnitorul Dar dupăce, în urma catastrofei dela Moliâcs,
după coroana regală, loan Zâpolya primi în Ungaria, sfâşiată în lăuntru. ajunge tributară
drumul său spre Moliâcs, de sigur, cu bucurie Turcilor, puterea acestora crescu înspăimîntător.
ştirea, că acela, pe care îl socotia ca unica pie- Norocul le dăduse în Sultanul Soliman un ade­
decă în calea planurilor sale de mărire, regele vărat împărat, cu avîntate planuri de cuceriri
încoronat al Ungariei, Ludovic II., pieri înecat estinse, cărora abia zidurile Vieneî — şi aceste
în mocirla părăului Csele. între altfel de îm­ cu greu — putură să le frîngă aripa.
prejurări decît acele, sub greutatea şi neorîn- Pe cînd îşi croia acest Sultan puternic pla­
duiala cărora se sfîrşia regatul ungar în primele nurile sale de cucerire, ţările române lunecară
trei decenii ale secolului al XVI-lea, Domnii pe povîrnişul decadenţei politice. Epoca de
români ar fi fost chemaţi şi ei într’ajutor şi ar vitejie ostăşească a Românilor, veacul care a
fi luptat, cum s’a întimplat de atîtea ori în tre­ văzut strălucitele biruinţe ale celor mai glorioşi
cut, alături cu oştirile ungureşti în potriva Tur­ căpitani români: lancu-Vodă Huniade şi Ştefan-
cilor, în cari lumea vedea un pericol amenin­ Cel-Mare, se încheie, cînd trupul fără viaţă al
ţător pentru toată creştinătatea. Aşa însă, pe acestui din urmă fu coborit în morm.ntul de
lingă lipsa lui Zâpolya, nici steagurile Domnilor piatră al mănăstirii Putna, care închide în adîn-
români, cari toţi împreună ar fi putut eventual curile sale cîntecul de biruinţă, epoca de slavă
să înlăture primejdia, nu s’au văzut fluturînd a Moldovei şi a întreg neamului românesc.
pe cîmpia de lîngă Moliâcs în aceea zi groaz­ Din toată înflăcărarea războinică a eroilor din
nică dela sfîrşitnl lui August, ale cărei urmări veacul al XV-lea abia dacă mai rămîn cîteva
grele şi îndepărtate nu se resfrîngeau numai scîntei, ca să arunce o stălucire efemeră şi de
asupra Ungariei, ci urma să le resimtă, în mod puţin folos asupra vre-uneî domnii, ca cea a
foarte dureros, şi ţările române. neastîmpârâtului Petru Rareş în Moldova, ori
Muntenia şi Moldova se aflau de cîtăva vreme a lui Radu dela Afumaţi în Muntenia. Radu a
în raport de vazalitate faţă cu Poarta otomană. fost un Domn viteaz, purtînd multe bătălii no­
Era însă această atîrnare statornicită în condiţii rocoase, pînă cînd, în cele din urmă, o răscoală
prielnice pentru amîndouă ţările. în schimbul a boierilor munteni îi răpi domnia şi viaţa.
unui tribut, care nu era mare, şi a cîtorva da­ Petru, vrednicul urmaş al lui Ştefan-Cel-Mare,
ruri de cai frumoşi ori şoimi ş a., Sultanul le în cea dintîî a sa domnie aventurioasă, cercă
asigura autonomie deplină. Aveau drept să-şi să cîştige Ardealul şi să recuceriascâ Pocuţia