Page 46 - 1906-13-16

304 LUCEAFĂRUL Nrul 13-16, 1906.

dela Polonia. Sprijinind cînd politica lui Zâ- cîteva familii boereştî, — mărindu-li-se moşia
polya, cînd pe Ferdinand Habsburgul, în lup­ şi numărul supuşilor — cîştigară atîta putere
tele ce s’au dat între aceşti doi pentru moşte­ şi vază în ţara întreagă, încît ajungerea ori ră-
nirea coroanei ungare, avu un amestec însem­ mînerea în scaun a voivozilor devine atîrnătoare
nat. Ardealul se înfioră de zgomotul armelor de sprijinul lor. Aşa sînt şi neamul Craioveşti-
moldoveneşti şi bogata cetate a Saşilor bistri- lor, care în secolul XVI. a dat mai mulţi Domni
ţenî se văzu silită a plăti lui Rareş tribut anual, ţării.
învingerile lui n’au fost însă urmate de succese Tot aşa în Moldova, unde cel mai puternic
durabile. Cînd ar fi putut lua în alianţă cu Fer­ boier era hatmanul Arbure, el însuşi dirigui­
dinand întreg Ardealul, el scăpă ocazia întor- torul ţârii, pe vremea lui Ştefăniţă-Vodă (1517
cîndu-se contra Polonilor, cari l-au învins. Iar — 1527), care îl omorî dimpreună cu mulţi alţi
în al doilea rînd primi, ca un dar dela Sultanul boeri răsculaţi. Alt boer, Nicoară Şerpe, stăruind
turcesc, domnia, pe care o purtă în supunere pelîngă regele polon, înlesni calea domniei lui
şi o sfîrşi în umilinţă. Petru Rareş. Aceşti boeri şi alţii asemenea lor,
Starea Munteniei la începutul secolului XVI e în toată curgerea vijelioasă a veacului XVI-lea
mai rea, pentrucă e mai supusă Turcilor decît nu-şi găsiau altă plăcere mai mare decît să răs­
Moldova, care era temută, fiindcă înghiţise atî- toarne principii provocînd certe necurmate pen­
tea oşti turceşti în decursul celor 50 de ani de tru domnie, din cari numai foarte rar se intîmplă,
stăpînire biruitoare aiul Ştefan-cel-Mare şi că­ să poată scăpa curaţi. în cele mai multe rîn-
reia tocmai această domnie glorioasă îi crease duri tot ei cădeau jertfă neastîmpăratelor între­
întru cîtva stabilitate pentru veacul următor. O prinderi, pierzîndu-şi tot avutul şi viaţa chiar,
bună rînduială însă în privinţa succesiunii la ori în cazul cel mai bun fiind nevoiţi a lua dru­
domnie nu s’a putut stabili nici aci, aşa că mul pribegiei.
între urmaşii legiuiţi şi mulţimea de copii din Schimbările dese de domnie aO fost o ade­
flori ai lui Ştefan, şi între ai lui Petru Rareş se vărată năpastă a acestui veac. Ele purcedeau
desfăşură un şir neîntrerupt de lupte şi frecări dintr'un obiceiu vechili, dar foarte primejdios
pentru domnie, cari toate contribuiră a slăbi în urmările lui. La Români anume, ca şi la ve­
ţara şi a o primejdui aşa de mult, încît cătră cinii din Sudul Dunării, oricine putea arăta o
sfîrşitul veacului ajunge şi Moldova pe aceiaşi înrudire, fie şi mai îndepărtată, cu dinastia ve­
treaptă de umilinţă caşi Muntenia, ori poate chie, se credea în drept să aspire şi să pretindă
mai rău decît aceasta. Amîndouă principatele scaunul domnesc pentru sine. Se născură ast­
secolului XVI-lea îşi duc traiul lor zbuciumat fel serii neîntrerupte de pretendenţi, cari toţi
mai mult în războaie civile decît în pace. în găsiau sprijinitori printre boerii din ţară si mină
loc de a se uni în faţa primejdiei dinafară, de ajutor la vecinii dela hotară: Unguri, Poloni
care era tot atît de mare şi pentru una şi pen­ şi Turci. La 1544, constituindu-se Ardealul ca
tru alta, ţările române Ie vedem încăerîndu-se principat independent, însă sub oblăduire tur­
ele între ele, adeseori pentru motive de nimica, cească, păsurile Carpaţilor începură a se în­
cum s’a făcut d. p. la 1525 încăerarea provo­ chide acum pretendenţilor pribegi, cari nu mai
cată de Ştefăniţă Vodă al Moldovei pentru a puteau găsi aci adăpost sigur, nici ajutor de
răpi lui Radu dela Afumaţi pe frumoasa Dom­ arme în potriva rivalilor susţinuţi de stăpînirea
niţă Ruxanda. Un rău care bîntuia şi mai mult, turcească. Tot astfel li s’a închis cătră sfîrşitul
era sumeţia boerilor şi sfâşierile din lăuntru, ce veacului şi calea spre Polonia, unde după 1576
izvoriau fără contenire din rîvna oarbă de a Ştefan Bâthory inaugură o politică prietenească
cîrmui ţările după voia lor. în secolii trecuţi, Turcilor, pe cari se feria a-î supăra prin vre­
aceşti boeri nu erau atît de puternici ca să poată un amestec în trcbile Moldovei. Pe voivozii,
primejdui scaunul Domnului lor, dar erau des­ cari de aci înainte mai umblă după ajutor po­
tul de viteji şi cuprinşi în deajuns de dragos­ lon, refugiindu-se în această ţară, îi omoară
tea moşiei, ca să poată apăra ţara contra ori­ bunii vecini. — Aşa au păţit-o Ştefan Tomşa,
cărui atac îndreptat asupra ei. Cu timpul însă iancu Sasu şi Ion Potcoavă. Chiar şi nobilii