Page 5 - 1906-13-16

im LUCEAFĂRUL Nrul 13- 1(5, 1906.
niştî într’însa. Traian cuceritorul chemă pe ori n’aveau numărul şi nu mai aveau vitejia. Nă­
cine pentru a face drumuri, pentru a întemeia vălitorii cei noi, Goţii germanici, urmaşi ai Ba-
oraşe, pentru a lucra la lucrurile cele nouă în starnilor, învinseră Ia Răsărit, şi alte ramuri ale
provincia Daciei. Mulţi din cei ce alergară erau lor pătrunseră şi pe la Apus, întocmai ca Un­
Romani tot atîta cît sînt Germani de sînge Po­ gurii de mai tîrziu, cînd, printr’o repede învîr-
lonii, Armenii, Rutenii, Evreii din Bucovina Austriei titură, ei trecură din Bugeac în Panonia.
de limbă germană. împărăţia trebui să le lase lor pămîntul de
Să fi fost mai mare cultura Dacilor, să fi fost de-asupra Dunării. Ei îl stăpîniră însă în acelaşi
între dînsa şi cultura romană numai atîta de­ chip ca şi înaintaşii lor veniţi din stepă, culegînd
osebire cîtă este între cea austriacă de astăzi şi numai dijma, birul fiecărui băştinaş. Neatîrnaţî
felul de a trăi al ţăranilor români din Bucovina, de dîhşii trăiau Slavii, cari intraseră în munte şi-l
ei ar fi dăinuit şi mai departe cu limba lor. Dar aveau mai mult decît ori şi cînd.
acei străini cu înfăţişarea pestriţă cari se ziceau Apoi, pe rînd, stepa trimese alţi fii ai ei, mai
Romani erau cu mult mai presus de Daci. Ei tineri, pe cari-î iubia mai mult şi-î lăsă să în­
i-au silit deci repede prin mijloacele lor multe lăture pe înaintaşii lor. Hunii goniră pe Goţi.
de înrîurire să ia limba „romană". Ei păţiră Ei merseră pînă departe dincolo de Tisa şi stă­
ceiace păţiseră, înaintea lor, Mirii tot dela Ro­ pîniră, stoarseră, întrebuinţară de o potrivă pe
mani, sau Pelasgii dela Greci, ceiace au păţit „Roman", pe „Got", pe „Sarmatul" slav. în tem­
pe urmă, în parte, Anglo-Saxonii din insulele niţa lor înfrăţirea de neamuri merse iute înainte.
Britanice dela Normanzii francezi. Să fi fost un După un veac de zguduiri nouă în care Hunii
popor cu viaţa închisă în anume cadre, cum fură înghiţiţi, alte rîndurî de războinici veniră
sînt Ţiganii de laie, ei ar mai fi putut păstra din Răsărit. Avarii, în veacul al Vl-lea, făcură
cunoştinţa limbii părinteşti: aşa însă, ameste- la loc împărăţia bunică a unui Attila. Apoi pră­
cîndu-se Ia acelaşi lucru cu mulţimea de nea­ dători tot mai slabi veniră, preschimbîndu-se la
muri ce vorbia latineşte, s’au trezit vorbir.d ei cîte o sută, două de ani, piuă ce rîndul robilor
înşişi această singură limbă. pustiului răsăritean se încheie la jumătatea vea­
însă datinele, portul, tradiţiile de meşteşug, cului al Xlll-lea cu Tatarii.
felul de cugetare şi de simţire — întru cît n’a VI.
fost schimbat de limba cea nouă — rămaseră Deschizîndu-se după anul 500 cataractele ce
cele vechi tracice. Dacă ele se asamănă astăzi
ţineau în loc marele popor adormit al Slavilor,
dela un popor carpatic şi balcanic la altul,
ei se revărsară aşa de mult peste Dunăre, cău-
aceasta se datoreşte temeliei tracice care e aceiaşi
tind comorile Constantinopolei, încît copleşiră
la toate aceste popoare. Iar, cînd veni ceasul
cu limba lor vechea limbă „romană", fără să
prigonirii, al sărăciei, al peirii oraşelor, atuncia poată schimba însă datinile, veşmîntul şi firea
aceia dintre străini cari nu fugiră spre plaiuri
poporului de obîrşie ilirico-tracică, desnaţiona-
mai fericite, se dădură la acelaşi fel de viaţă, lisat odată de Romani. Abia unele cete de lliri
ei se ţărăniră, ca mazilii de mai tîrziu, foşti
vorbind încă „roman" se putură ascunde în
boieri, ca Englezul din „depărtatul Vest", ame­ muntele de acolo, Pindul.
rican, care e silit să ia felul de traiu al Pieilor Ei rătăciră, ani îndelungaţi, ca păstori în văile
Roşii. Ei dădură înapoi foarte repede şi se
Tesalieî. în anumite timpuri din an, ei mergeau
putură pierde în mijlocul ţărănimii aceleia care
cu turmele în prelungirea spre Răsărit a Pinduluî,
unia sîngele şi datinele tracice cu limba „ro­ în Balcanul ce merge paralel cu Dunărea. Cine
mană", zicîndu-şî „Romani", Români, tot aşa
nu ştia prin aceste părţi pe păstorul „roman",
precum Grecii din răsăritul mai depărtat îşi zi­ pe Vlahul negustor de brînză, călăuz în văi şi în
ceau, cu toate că se întorseseră la limba gre­ trecători şi haiduc vestit? Nu odată s’au răs­
cească Rhomaioi, tot Romani.
culat ei împotriva cîrmuiriî Romanilor din Ră­
V. sărit, de limbă grecească, pentrucă le cerea o
Iarăşi stepa începu o luptă cu acei stăpîni ai dijmă prea mare sau nu cinstia după cuviinţă
Dunării cari aveaţi acum şi muntele. „Romanii" pe celnicii lor. Cu neamul slavizat de pe malul