Page 52 - 1906-13-16
P. 52

310                        LUCEAFĂRUL.                Nrul 13-16,1906.
           dent  la  coroana  Ardealului.  Deci  primejdia  co­  Dar  mai  mare  decît  aceasta  este  importanţa
           mună  făcu  să  se  uniască  cei  doi  stăpînitori  dela   culturală  a  stăpîniriî  lor.  între  Mateiu  şi  Vasile,
           nordul  şi  sudul  Carpaţilor.  în  sfîrşit,  dupăce   se  naşte  o  rivalitate  binefăcătoare  pentru  înte­
           timpurile  se  mai  liniştiră  şi  mînia  Turcilor  se   meierea  de  şcoli  şi  tipografii,  pentru  răspîndirea
           mai  împăcă,  reuşeşte  Mateifl,  prin  dibăcia  sa  şi   luminii. începutul îl făcu Mateiu, iar Vasile, ca un
           prin intervenţia lui Râkoczy la Poartă de-o potrivă,  omamhiţiosceera,  care  înnimicanuvoiasărămînă
           să  capete  dela  Sultan  caftanul  de  întărire.  Astfel   înapoia rivalului său, cercă să-l întreacăîn toate.
           se începu o domnie îndelungată, care veni ca o bi-   Pe  timpul  lor  s’a  introdus  în  viaţa  de  stat  şi
           necuvîntare  pentru  ţară  şi  popor.  Să  îndrepte  tot   în  biserică  limba  românească  în  locul  vechii
           ce  au  ruinat  înaintaşii  Iţii  lacomi  şi  destructori,   slavone,  fapt  care  multă  vreme  s’a  atribuit,  în
           să  readucă  trecutul  de  mărire,  cu  toate  bunele   mod  exagerat,  acestor  doi  principi  ca  merit  per­
           lui  orîndtiieli  şi  obiceiuri,  să  întemeieze  şcoli   sonal.  Pe  cînd  lucrul  nu  s’a  întîmplat  tocmai
           şi  biserici,  să  dea  Ţării-Româneştî  legi  sta­  aşa.  Nici  chiar  Mateiu  nu  avea  înţelegere  de­
           tornice,  cari  să  asigure  biruinţa  dreptăţii  —   plină  pentru  însemnătatea  limbii  româneşti,  iar
           aceste erau scopurile înalte, pe cari Mateiu cercă  Vasile, un Arnăut grecizat, care la început venise
           şi  izbuti  să  le  atingă  în  decursul  stăpîniriî  sale  în  Moldova  înconjurat  de  întreagă  nemotenia
           de 22 de ani.                      sa  grecească,  era  şi  mai  puţin  pătruns  de  dra­
             Ar  fi  îndeplinit,  de  sigur,  şi  mai  mult,  dacă   gostea  cărţii  şi  a  scrisului  românesc,  pe  care
           „oarba  neunire  dela  Milcov“  nu  l-ar  fi  abătut   dacă  l-a  sprijinit,  a  făcut-o  numai  la  stăruinţele
           de  multeori  din  calea  sa  de  muncă  pacinică  şi   mitropolitului  Varlaam  şi  nici  decum  din  pro­
           priincioasă.  Aproape  în  acelaş  timp  ajunse  în   priul său îndemn.
           scaunul  domnesc  al  Moldovei  trufaşul  Vasile   Biruinţa  limbii  româneşti  asupra  celei  slavone
           Vodă  Lupu,  pe  care,  după  vorba  lui  Miron   se explică pe altă cale, mult mai firească.
           Costin,  „nu-l  încăpea  Moldova  ca  pe  un  om   Dela o vreme, către sfirşitul veacului al XVl-le,
           cu  liirea  înaltă  şi  împărătească  mai  mult,  decît   diecii  cunoscători  de  slavoneşte  se  împuţinară,
           domnească".  Chiar  dela  începutul  domniei  sale,   iar  curentul  grecesc,  ce  prinse  a  se  întări  în
           acest  nesăţios  Vodă  pornise  cu  vrăjmăşie  asupra   acel  timp,  nefiind  încă  destul  de  general  şi  pu­
           lui  Mateiu,  pe  care  voia  să-l  doboare  din  scaun   ternic,  actele,  pe  cari  Ie  cereau  trebuinţele  zil­
           şi  să  pună  în  locti-i  pe  fiul  ori,  mai  tîrziu,  pe   nice,  începură  a  se  redacta  pe  înţelesul  popo­
           ginerele său Timuş, hatmanul Cazacilor.  rului,  în  limba  lui.  Cu  încetul  apoi  aceasta
             întreagă  domnia  lui  Matei  a  fost  conturbată   pătrunse  şi  în  cancelariile  domneşti  şi  în  cărţile
           din pricina atacurilor făţişe şi a uneltirilor dosnice,   bisericeşti.
           pe  cari  acest  Vasile  Lupu  le  înfiripa  necontenit   în privinţa ace-
           împotriva  lui  Mateiu,  cînd  Ia  Poartă,  cînd  la    tor  din  urmă,  în
           Râkoczy  în  Ardeal,  ori  la  Tatari  şi  Cazaci.  în   văţaţii din princi­
           toate  aceste  turburărî  Râkoczy  părtinia,  ori  se   pate n'aveau decît
           făcea că părtineşte, pe Matei, dar acorda de multe      să urmeze exem­
           ori  sprijinul  său  şi  Iui  Vasile,  cu  care  a  încercat   plul dat de Arde­
           să  înjghebe  legături  de  cuscrie,  plănuind  împre­  leni cari din pro­
           ună  cu  el,  la  1639,  chiar  alungarea  lui  Mateiu.   paganda religiosă
           Vicleanul  Râkoczy  a  ştiut  să  tragă  mult  folos    iniţiată  de  Şasii
           din  vrajbele  celor  doi  vrednici  principi  români,   luterani  şi  conti­
           cari  printr’o  unire  şi  bună  înţelegere  frăţească   nuată  din  partea
           ar  fi  putut  săvîrşi  lucruri  cu  mult  mai  folosi­  principilor calvini
           toare pentru neamul nostru.                             ai Ardealului s’au
             Stăpînirea  amîndurora  este  totuşi  de  o  mare     ales  cu  un  mare
           însemnătate  politică  prin  faptul,  că  ea  urmează   folos  :  dela  1544
           ca  o  reacţiune  contra  Grecilor,  cari  „ameste­     şi  pînă  la  1648
           cau domniile", stricaîiobiceiurile şi despoiaţi ţara.  A. S. Principele Carol.  li s’au dat succe­
   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57