Page 55 - 1906-13-16

Nrul 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 313

Paştilor 1714, împreună cu ceî 4 feciori ai săi. nici, cel puţin pentru birul anual, o limită, fă-
Peste (2) doi ani ajunse aceeaşi ursită şi pe cînd bieţilor oameni înlesnirea de a-1 plăti în
succesorul Iul Brancoveanu, pe Ştefan Canta- patru sferturi pe an, dar veniaîî alţii, cari în
cuzino, tot din aceleaşi motive. loc de patru cereau opt sferturi, ori cîte 12 şi
în Moldova, la începutul secolului al XVlII-lea, chiar 20 de sferturi la an. Din pricina aceasta
învăţatul Domn Dimitrie Cantemir îndrăsni să — scrie spătarul loan Canta — „mulţi oameni
păşiască cel dintîî pe faţă contra cîrmuitorilor de frică şi de sărăcie fugiau prin munţi şi prin
din Constantinopol. codrii şi mulţi periau de frig şi de foame şi
Cînd începu Petru-Cel-Mare războiul cu Turcii, mulţi din fruntaşii satelor s’au primejduit cu
el chemă Moldova la arme pentru Ruşi, iar uliţa, şi le-au ras barbele".
cînd aceştia fură învinşi, părăsi ţara, în care întreg sec. XVIII, ţările române au fost exploa­
n’avea să se mai întoarcă niciodată. tate în chipul cel mai sălbatec de cătră aceşti
Puternicii din Constantinopol, perzîndu-şi în­ domni fanarioţi, cîrmuirea cărora a fost ca un
crederea în principii români pămîntenî, aO în­ biciu al lui Dumnezeu pentru popor. Mulţime
ceput a nu mai da acestora scaunul domniei. de săteni schingiuiţi se prăpădiau de atîtea îm­
Ci îl dădeau mai ales unor Greci, cari îşi cîş- povărări, ce-î apăsa cu toată greutatea, pînă
tigaseră merite ca dragomani, ca agenţi pe lingă la ruina desăvîrşită a satelor. Cînd li se cereau
Poartă otomană. între aceştia se făcea adevărată dări nouă, sate întregi rămîneau pustii. Ca o
licitaţie, se vindea la mezat domnia ţărilor ro­ nouă năpastă veniră peste ţărani jidovii, cari
mâne. Care oferia sume mai mari, acela izbutia deja prin sec. XVII începură a cumpăra moşii
să o capete. Dela 1712 şi 1716 începînd, aceşti dela răzăşiî sărăciţi, iar în sec. XVIII se întîl-
Domni străini încep a veni încunjuraţi de ce­ nesc ca orîndarî (arendatori), luînd în arîndă şi
tele nesfîrşite ale creditorilor, clienţilor şi ru­ dreptul de crîşmărit. Traiul rău şi lipsa de ocu­
deniilor, adueînd cu sine „toate urdorile Fana­ paţie în timpul iernii — cînd Românul e obi­
rului" : legiuni întregi de neamuri streine: Greci, cinuit să hodiniască cu ţarina sa dimpreună,
Turci, Arnăuţî ş. a., cari se năpustiau ca ade­ — alungau pe ţărani în crîşma jidanilor. Aşa se
vărate cete de lăcuste asupra ţărilor române. icui în satele româneşti elementul cel mai stri-
Importanţa principilor de aci înainte scade; ei căcios. Plugarii s’au ridicat destule ori în contra
nu mai sînt priviţi decît ca nişte simplii aren­ lor şi s’au aflat voivozi, ca Grigorie Alexandru
datori, neavînd altă menire decît să despoaie Ghica şi Alexandru Moruzi, cari au oprit aşe­
ţara şi poporul pentru a împăca nesaţul urgi­ zarea jidanilor la sate, dar fără rezultat. Boierii
sitului împărat păgîn. Ei nu mai sînt aleşi, ca nu mai erau, ca în vremile îndepărtate, iubitori
pînă aci, în obşteasca adunare a ţării, ci sînt de războaie, căutînd cu primejdia vieţii gloria
numiţi de cătră atotputernicii din Ţarigrad, ori pradă, ci ajunseră şi ei scăzuţi cu sufletul,
numai pe cîte 3 ani. Fiecare inoire de domnie uitaseră meşteşugul războaielor şi vînau acum
trebuia cumpărată cu alte sume, îndoite şi în­ după slujbe grase, să-şi asigure traiul fără trudă,
zecite, căci totdeauna se aflau concurenţi cu comoditatea fără avînt şi liniştea care-î moleşia
duiumul. Pentru o inoire de domnie se cereau cu totul... Astfel, dupăcum îi apostrofează un
la început sub numirea de „mucarel" 50,000 scriitor din vremea aceea, părăsind deprinderile
lei în Muntenia şi 25,000 în Moldova, car în viteze ale boierilor de odinioară, au ajuns a nu
curînd Mihail Racoviţă urcă suma aceasta, pentru se mai ghidi la alta, decît ce vor mînca şi ce
un nou steag de numire, la 250,000; iar Con­ vor bea, iar a „cinstii pohtă era departe de ini­
stantin Mavrocordat promite împotriva acestuia mile lor“. Odinioară îşi găsiau singura plăcere
o dare nouă, un fel de cinste pentru persoana în luptă, acum o căutafl în intrigi şi rivalităţi
Sultanului, numită „geaigea" şi care nu făcea pentru scopuri de rînd. Mulţi dintre ei, pentru
mai puţin de 500,000 lei. Pentru a răspunde a-şi împăca ambiţiile păcătoase, se făceau unealtă
toate sumele aceste, pe lîngă grozăvia birurilor străinilor voivozi şi jefuiau împreună cu aceştia
nelimitate, despoiau şi storceau poporul în toate poporul. în slujbele mal înalte, pretutindeni, şi
chipurile. Unii dintre voivozi cercară a stator­ la Divan erau numai Greci ori boieri greciţî.