Page 57 - 1906-13-16

»

Nrul 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 315

1739. Grija de căpetenie a acestei cîrmuiri nu va rămînea neştirbit, ceeace însă nu s’a respec­
era alta decît iarăş încasarea regulată a dărilor. tat, căci abia peste un an (1775. 7 Mai), Aus­
Toată schimbarea ce s’a produs a fost deci că, triecii, cari ajutaseră pe Turci în contra Ruşilor,
în timp de 21 de ani, acest tinut a plătit darea răpesc mişeleşte 3 ţinuturi din nordul Moldovei,
unui împărat creştin. — îmbunătăţire s’a făcut păniîntul sfint în amintiri eroice, ţara Bucovi­
întru atîta, că dările erau, sub această cirmuire, nei cu cetatea de scaun domnesc şi arhieresc:
fixate şi împărţite mai drept, iar pentru popor Suceava şi cu mănăstirea Putna, locul unde
a rezultat oarecare uşurare din faptul, că admi­ hodinesc moaştele sfinte ale lui Ştefan, cel mai
nistraţia împărătească a şters „rumânia“, ridicînd mare Domn al Românilor şi zidul de apărare
ţăranii la treapta „mărginaşilor", cari nu puteau al creştinătăţii!... Şi o răpesc nu prin vitejia bra­
fi siliţi să lucre moşia străină decît numai pentru ţelor înarmate, ci fără războiu, numai aşa prin
răscumpărare în zăciuială, muncă ori bani. o cucerire pacinică, mituind căpeteniile Turci­
Urmînd acest exemplu, stărui mai tîrziu şi lor din Constantinopol şi conrupînd şi cîţiva
Constantin Mavrocordat, atît în Moldova cît şi boieri moldoveni, pe cari, dinpreună cu Domnul
în Ţara Românească, pentru eliberarea ţăranilor, lor Grigorie Ghica, îi încurcase şi mal mai mult
ştiind că aceasta va aduce cu sine şi sporirea intriga muscalească, din pricina căreia Ghica a
venitelor sale. Boerilor şi mănăstirilor le dădu şi fost omorît de Turci la 1777, iar boierii Bu­
în locul „rumînilor" şi „vecinilor" ca despăgu­ covinei, sub prezidiul lui Dosoftei Herescu, epis­
bire „scutelnici", adecă oameni, cari nu erau copul de Rădăuţi, jurară în Oct., acelaş an, cre­
îndatoraţi să plătiască nimic pentru vistierie. Apoi dinţă Măriei Terezia. Se desfăcu astfel, prin
chemă în 1746 pe toţi boeriî şi feţile bisericeşti viclene uneltiri străine, dar şi prin nepriceperea
la curte, ca să se învoiască a elibera pe fraţii lor şi slăbiciunea alor noştri, de ţara Moldovei
„îngenunchiaţî prin un rău obiceiu". Luară frumoasa Bucovină cu 100,000 ţărani români,
astfel hotărîrea ca tot ţăranul să-şi poată răscum­ peste cari cîrmuirea străină aduse Ruteni din
păra libertatea personală cu 10 taleri. Galiţia, Ciangăi din Ardeal, Poloni şi Germani,
Aceste reforme ale lui Constantin Mavrocordat aşa că în veacul următor Românii îşi perdură
însă n’au prins; totuşi au avut unele urmări preponderanţa numerică în această provincie
bune, uşurînd în cîtva soartea rumânilor şi a austriacă şi orice legătură cu Moldova strămo­
vecinilor. şilor încetă.
Cînd ajunse Oltenia din mila Turcului iarăş Ţara Moldovei în curînd avea să sufere o
sub principele Ţării Româneşti Constantin Mav­ nouă sfîrticare din partea Rusiei, care în lă­
rocordat, acesta se văzu obligat a promite ur­ comia ei cerea principatele române în întregimea
carea de nou a tributului cu 100,000 taleri. lor, dar sub presiunea celorlalte puteri europene
Mulţi boeri nu mai puteau suferi acum jugul se mulţumi să zmulgă la 1812, deocamdată,
turcesc. Agenţi muscăleştî cutreerau prin ţările numai Basarabia. Şi aă rămas pînă azi ţinu­
române, răspîndind credinţa deşeartă într’o mîn- turile Moldovei, cele dela Miază-Noapte şi cele
tuire, care le-ar putea veni din partea Ruşilor, din Răsărit — ţări înstrăinate, cu locuitorii lor
îndată dupăce începuse ţarevna Caterina II. gemînd sub cnuta muscălească şi sub oblăduirea
războiul cu Turcii, la 1769, o deputăţie de mulcomitoare, dar periculoasă, a beamteriior
Moldoveni şi Munteni pleacă la Petersburg, nemţeşti.
unde Moldovenii le cerură un regim oligarhic în urma acestor rapacităţi ale puterilor, dela
constătător din 12 boieri, cari să se schimbe cari îşi aşteptau mîntuirea, cu adîncă durere
repede ca să poată ajunge la cîrmă spre a se au trebuit să vadă Românii şi să înţeleagă, că
îmbogăţi „toată partea boierească pe rînd", iar creştinii nu sînt nicidecum mai buni, decît
Muntenii cer şi mai mult: legi şi juzî muscă- Turcii păgîni. Din cînd în cînd se îndreptară
leşti şi voesc să aşeze chiar şi biserica lor sub iarăş cătră aceştia, cerîndu-le, ca la 1774 şi
Sf. sinod rusesc. Prin pacea dela Cuciuc Cai- 1791 (după pacea dela Sistov), Domni pămîn-
nargi (1774), principatele române ajung sub tu- tenî, lucru, care nu li s’a dat, decît abia dupăce
toratul Rusiei, dar cu asigurarea, că teritorul lor Tudor Vladimirescu, ca un apărător al dreptăţii