Page 58 - 1906-13-16
P. 58
r #
316 s LUCEAFĂRUL Nrul 13-16, 1906.
şi al sărăcimii, chemă poporul înarmat cu furci să aibă cu un astfel de suflet înjosit o adevă
şi topoare să zdrobiască puterea Grecilor şi să rată literatură" (N. lorga: Ist. lit. rom. sec.
ceară dela Turci Domn român, cerinţă, căreia XVIII).
Turcii de astădată se simţiră înduplecaţi a-i da Curentul de redeşteptare naţională avea să
ascultare, numind, la 1822, pe Grigorie Ghica porniască abia după un secol, şi el venia din
în Muntenia, ; ar in Moldova pe loan Sandu Ardeal, unde români mea avuse iarăşi multe de
Sturza. îndurat în decursul veacului al XVllI-lea. Nu e
* fără cuvînt dureroasa exclamaţie a povestitoru
în cele culturale epoca Fanarioţilor ne înfă- lui ardelean: „Săraci Români din veacul al
ţişază acelaş tablou mohorît caşi al vieţii poli XVllI-lea! în Transilvania luau Latinii familiile
tice. în asămănare cu avîntul cultural şi literar cele mai alese din cite se aflau greco-catolice;
din secolul al'XVII-Iea, decadenţa pe acest teren în Banat incorporau Sîrbiî diecese întregi de
se arată chiar în mod mai pronunţat, decît pe Români neuniţî, pînă cînd în Muntenia aproape
terenul vieţii de stat. a 6-a parte din teritor, cu multe mănăstiri, se
întreg neamul căzu ca într’un somn adînc, aflau în posesiunea Grecilor, iară în bisericile
în letargia şi sfîrşala care întunecă întreg vea acelor mănăstiri serviciul d-zeesc se celebra gre
cul al XVilI-lea, aruneînd asupra lui umbrele ceşte, ca şi în Banat slavoneşte!" Biserica pa
noptatece ale amorţelii. Bieţii români îşi duceau pei, izbutind să-şi cîştige cîţiva aderenţi printre
traiul lor chinuit de pe o zi pe alta, suferind Românii ardeleni, atrase în centrele sale de
în tăcere, cu resemnare amară, toate nedreptă- viaţă catolică, dar şi de cea mai înaltă cultură a
ţirile, pe cari cîrmuirile străine le vărsau, ca o vremii, tineri de-ai noştri, cu gindul să facă
ploae de foc, peste ţările române. Sufletul nea din ei apostoli ai papismului. Aceşti tineri, însă,
mului a fost strivit cu totul şi nu se mai gă- din institutul de „propaganda fide“ din Roma
sia cuvîntător din peană ori scriitor cu tiparul, n’au venit înarmaţi cu zelul catolic trebuitor
care să chieme în amintirea obştească timpu pentru o propagandă ce se aştepta dela ei, ci
rile de glorie trecută a Românilor, ori să în s’au întors la părinţii lor de pe Tîrnave cu
drepte gîndul celor obijduiţî spre nădejdea unui sufletul înflăcărat de amintirile glorioase ale
viitor frumos de dreaptă răsplătire. între ase unui trecut îndepărtat, pe care ei îl înţelegeau
menea împrejurări, orice mişcare sănătoasă de ca fiind al neamului nostru. Vrăjiţi de aminti
literatură şi cultură românească se stinse, de rile acestea, ei au început să propovăduiască o
oarece „cind un popor nu-şî trăeşte decît ziua evanghelie nouă : evanghelia româniznmliii, care
de astăzi, cînd privirile lui nu se uită rîvnitoare a prins pe îndelete, dar a izbutit în cele din
sau pline de părere de rău în trecut, cînd nu urmă să deschidă o cale largă, priincioasă şi
urmăresc nimic în zarea viitorului, el nu poate sigură pentru desvoltarea neamului românesc.
Dr. loan Lupaş.
ÎNCERCARE.
— Carmen Sylva. —
De n’aj plins nici-odată, să nu te crezi poet! Din inima striviiă, tu strunele sfărmate
Din patimi îndurate de tine-adeseorî, Intinde-le pe liră şi tainice-armonii
Din zitele-ţl de neguri şi-adincă întristare Prelung fă să răsune sub mina-fi tremurată,
Fă raze ’mpurpurate şi cintece şi flori. Prelung fă să vibreze dureri şi bucurii.
Din Crucea ce te ’ndoaie sub greua ei povară In zarea depărtată, de crivăţ biciuită,
O liră fă şi clntă un cîntec nou şi sfînt; Le lasă să suspine, să geamă ’n voia lor.
Un cîntec să răsune in lung şi larg de lume, Din floarea ’nsingerată a bietului tău suflet
Puternic ca şi fierul ce inima (i-a frînt! Cunună împleteşte şi-o leagă cu-al tăă dor.
Şi dac’ai plins de-amarul celor ursiţi să plingă,
Dînd sufletul tău pradă durerii sd-l frăminte,
Cind tu ţi-al stors şi ochii de mirul suferintii,
Munci eşti cîntăreful cel aşteptat să ciute! ^ M a i 0r .
