Page 59 - 1906-13-16

Nrul 13-16, 1906. LUCF.AFÂRUL 317
ISTORIA CONTIMPORANĂ A ROMÂNILOR.
I. Restauraţiunea, (18Z1—1866)
Zorii veacului al XlX-lea, cari veniau să re­ de stăpînî umilinţa. Astfel era Ţara Moldovei
verse peste atîtea neamuri nădejdi de viaţă nouă şi Valachieî! De aci Poarta suzerană trăgea
şi fericită, găsi pe poporul român de pretutin­ tributurile şi peşcheşurile ce umpleaîi haznalele
deni într’o stare destul de tristă. Sultanului şi pungile diregătorilor; de aci pînea
Legat de pămînt, nimicit de molime, sărăcit şi carnea ce hrănia capitala şi ţara, şi de aci
de biruri, sacătuit de muncă şi pustiit de oşti­ zăhărelele şi proviziile ce susţineau oştile şi
rile creştine ce de vre-o sută de ani încoace gloatele.
veniau tot mereu de peste Nistru şi Carpaţî să Aşadar răul era legat de rău. Şi o îndrep­
se războiască în Ţările noastre cu paginii, — tare spre bine trebuia să se facă în toate păr­
el, poporul român, ne mal puţind face faţă atitor ţile şi pe seama tuturor. Evenimentele istorice
rele îşi perduse pînă într’atita nădejdea unui viitor ale veacului al XlX-lea, ce se vor urma cu deo­
mai bun, încît începu a-şi strica chiar şi ros­ sebită repeziciune, vor aduce această îndreptare,
tul vechilor lui aşezări, năpăstuindu-şi satele dar, iarăşi spre paguba noastră, de sus în jos,
spre a băjenări prin munţi şi păduri şi trecînd dela Domnie la sărăcie, dela Vlădică la opincă.
hotarele spre a se aşeza prin ţâri străine.
Şi totuşi, atunci ca şi astăzi, din munca sfînt Rădicarea fulgerului Tudor din Vladimir se
de resignată a acestui popor de soartă neferi­ făcu tocmai cînd scaunul domniei Ţării Româ­
cită trăiau ţările amîndouă : trăiau organizaţiile de neşti rămase vacant prin moartea lui Alexandru-
bresle şi starostii ale meseriaşilor noştri cinstiţi şi Vodă Suţu (18 19 Ianuarie 1821) şi cînd Mol­
harnici; trăiau breslele şi companiile negustorilor dova ajunse în mînile eteriştilor lui Alexandru
străini şipămînteni; trăia întinsa tagmă preoţească Ipsilanti prin fuga lui Mihaiu-Vodă Suţu în Au­
şi călugărească a Grecilor lacomi, ignoranţi, co­ stria (Martie 1821). Atunci, cu pandurii şi cetele
rupţi, leneşi şi venali, carestăpîniamaia patra parte sale oltene, Domnul Tudor coborî spre capitala
din pămîntul Ţărilor noastre ; trăia întregul apa­ ţării şi, la 28 Martie, tăbărî la mănăstirea Co-
rat administrativ, orînduit aproape numai pen­ trocenilor în preajma Bucureştilor. De aci începu
tru strîngerea birurilor grele şi nedrepte şi pen­ a cîrmui el ţara, primind supunerea mitropolitu­
tru executarea corvezilor neomenoase şi silnice ; lui şi a boierilor şi avînd grije a înştiinţa pe Turci,
trăiau zecile de mii de ostaşi de ocupaţie şi suzeranii ţării, că mişcarea lui nu e îndreptată
războaie ai Ruşilor, Nemţilor şi Turcilor, cari, — ca cea a eterişţilor lui Ipsilanti — împotriva
fără deosebire, cereau fără a da, luau fără a lor, ci tocmai împotriva Fanarioţilor greci —
plăti, porunciau fără a asculta şi executau fără Domni şi boerî — în contra acelor deci cari
a judeca; trăia aceea clasă de ciocoi venetici, tocmai atunci se rădicaseră cu atîta înverşunare
— odioasă şi astăzi! — care zi de zi şi an asupra împărăţiei turceşti.
de an se înmulţia tot mai mult şi care nu avea Dar stăpînirea acestui „Comandir general al
alt scop decît acela de a se îmbogăţi, pe ori Adunării nordului", cum se numia Tudor, nu
ce căi şi cu ori ce preţ, în dauna ţăranului ca ţinu decît foarte puţin: abia două luni — pînă la
şi într’a boerului; trăia boerimea mare şi mică, 27 Maiu. Căci Alexandru Ipsilanti, care sosise
pămînteană şi străină, de slujbă şi de mazilie cu o parte a zarvegiilor săi la Colentina, lîngă
— care, întreagă, se străduia, luptînd între sine Bucureşti, dupăce cetele sale de strînsură se răs-
să-şi facă un rost în jurul Domnului de azi pîndiră jefuind prin întreagă ţara, văzînd că
sau a celui de mîne, prin influenţa Protecto­ Tudor stă ’n calea planurilor sale, hotărî să-l
rilor creştini sau prin graţia Stăpînilor păgîni; piardă. Şi prin apucături mişeleşti prinse în cursă
trăia, în sfîrşit, Domnul fanariot cu toată curtea pe inimosul român şi puse de-1 ucise în preaj­
lui, Stăpînul atotputernic care concentra în per­ ma Tîrgovişteî la 27 Maiu. Atunci Turcii intrară
soana sa, faţă de supuşi puterea de a legifera, în ţară şi la Cîmpii Drăgăşenilor nimiciră oastea
judeca şi executa, faţă de protectori frica, şi faţă de strînsură a lui Alexandru Ipsilanti cu care se