Page 63 - 1906-13-16
P. 63
Nrul 13-16, 1006. LUCEAFĂRUL 331
tarea clăcei ţăranilor7 desrobirea ţiganilor ; în Ruşii ţinură ţara ocupată, guvernînd prin obiş
văţătură egală, completă şi gratuită pentru toţi nuitul lor comisar, pînă la 19 Aprilie 1849, cînd
fiii Românilor şi, în sfîrşit, alte cîteva dispoziţi- încheiară cu Turcii convenţia dela Balta Liman,
uni tot aşa de salutare pentru viaţa viitoare a după care regulamentul organic va rămîne în
poporului român. vigoare, cu deosebire că in locul adunărilor ob
Această Constituţie, proclamată şi în Bucu şteşti puterea legislativă şi administrativă va fi
reşti. dupăce Regulamentul organic fu ars şi în- încredinţată unor Divanuri ad-hoc, compuse numai
mormîntat cu mare alaiu de batjocură, fu pri din cîţiva boeri şi clerici; iar Domnii nu vor
mită şi semnată, în ziua de 11 Iunie, de însuşi mai fi aleşi, ci numiţi de-adreptul — pe termin
Domnul Ţării Gheorghe Bibescu, care completă de şepte ani — de cele două împărăţii, cea su
opera numind un guvern dintre oamenii revolu- zerană şi cea protectoare, cari vor mai ţine Î11
ţiuniî ; temîndu-se insă de urmările acestui fapt, coastele acestor Domni şi cîte un comisar ex
peste două zile, 13 Iunie, Domnul părăsi tro traordinar, cu menirea de-a priveghia mersul
nul şi Ţara, căutînd adăpost peste munţi, în ocîrmuirii din lăuntru a ţării.
Ardeal. Atunci se institui un guvern provizoriu Pe temeiul acestei convenţii se numiră atunci
care luă în mînile sale cîrmuirea ţării, căutînd Domni: Barbu Ştirbei în Tara Românească şi
chiar a se pune în legături directe cu împără Grigorie Ghica în Moldova.
ţia suzerană şi cu Puterile europene. In acest
scop trimite pe Ion Ghica la Constantinopol, Domniile aceste, zise dela Baita Liman, ţi
pe Dini. Brătianu la Pesta, pe A. Golescu la nură tocmai şepte ani, pînă la tratatul din Paris
Paris şi pe Ion Maiorescu la Francfurt, unde dela 18 Martie 1856, cînd Poarta numi cîte un
era adunat Parlamentul Ţărilor germane. caimacam în fiecare ţară. Şi cum amîndoî Domni
Faptele aceste cît şi măsurile pe care guver — şi Ştirbei şi Ghica — s’au dovedit, cel întîi
nul provizoriu le luase pentru rezolvarea ces- ca un foarte bun gospodar, cel de al doilea ca
tiuniî împroprietăririi ţăranilor, alarmară în cel un foarte bun patriot — multe lucruri bune s’ar
mai mare grad pe Ruşi, cari dupăce urziră o fi putut îndeplini în aceşti şepte ani în Ţările
mişcare cont a-revoluţionară prin colonelii Odo- Române atit pentru organizaţiunea cît şi pentru
bescu şi Solomon, cerură Turcilor să intervină viitorul lor. Din nefericire însă, ocupaţiile mili
în Ţara Românească cu puterea armată, pentru tare mai îndelungate — a Ruşilor mai întîi, a
restabilirea statului — quo ante — al înmormîn- Austriecilor mai apoi — şi calamităţile de tot
tatului Regulament organic ! soiul — molimele, foametea şi lăcustele — ce
Şi într’adevăr, la începutul lui Septemvrie, căzură pe capul bietelor ţări. zădărniciră mult
o oaste turcească trecu Dunărea pe la Giur atît opera de organizare a lui Ştirbei, cit şi opera
giu, ca să ocupe Bucureştii. Aci însă, in Dealul politică a lui Ghica.
Spirii, pe locul unde astăzi se înalţă un frumos Cu toate aceste cel dinţii puse în serviciul
şi plin de avînt monument, o neînţelegere născu Ţării Româneşti o solicitudine deosebită pen
o luptă înverşunată, în care o mînă de oşteni tru organizarea mai departe a învăţămîntului,
de-aî noştri ţinu pept oştirii turceşti de ocu justiţiei şi miliţiei, pentru dezvoltarea agricui-
paţie. Astfel bravii luptători salvară onoarea turei şi comerţului, pentru aşezarea mai mul
mişcării revoluţionare din Ţara Românească, ţumitoare a raporturilor dintre proprietari şi
înscriind cu sîngele şi sacrificiul vieţii lor o muncitorii agricoli şi pentru efectuarea lucrărilor
frumoasă şi duioasă pâgină în istoria noastră de utilitate publică prin oraşe, prin tîrguri şi
naţională.' Căci dela Mihai Viteazul încoace prin întreaga ţară. Iar cel de al doilea, Grigorie
Românii nu mai avură prilej pînă acum să Ghica, înconjurat fiind de toţi bunii patrioţi ai
lupte singuri şi direct contra Turcilor! anului 1848, dădu libertate şi mijloace acestora
Lupta din Dealul Spirii dădu insă motiv Ru spre a propaga cît mai intens şi cît mai departe,
şilor de a trimite în Ţara Românească oastea în ţară şi străinătate, pentru aducerea la înde
lor de ocupaţie. Atunci guvernul provizoriu fugi, plinire a aspiraţiunilor lor politice-naţionale, al
revoluţia se sfîrşi şi ordinea se restabili. cărora cel mai sincer şi credincios aderent era,: