Page 65 - 1906-13-16
P. 65
Nrul 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 323
din Focşani, care avea să pregătiască legile de alegerii Domnului în persoana Colonelului Ale
interes comun, să unifice sistemul monetar şi xandru Ion Cuza şi în ziua de 5 Ianuarie 1859
metric, să facă uniunea vamală şi poştală şi să îl aleg in unanimitate Domn al Moldovei. Iar
organizeze la fel puterea militară în amîndouă cînd în ziua de 24 a aceleiaşi luni, urma să se
ţările. în sfîrşit, Principatele Unite, cum s’au nu facă, în Ţara Românească, alegerea lui Bibescu,
mit oficial, aveau să rămînă, politiceşte, tot sub care îşi pregătise chiar banchetul de izbîndă,
suzeranitatea Porţii. patriotica şi mişcătoarea cuvîntare a lui Vasile
Aceasta fu convenţia din Paris. Bocrescu întoarse inimele şi lumină minţile şi
Conform ultimului ei articol, pe dată ce ea aci — şi Domnul Moldovei fu ales iarăşi cu
era să fie promulgată în principate, trebuia să unanimitate.
se instituiască în fiecare Principat; în locul cai Aşa, prin îndoita alegere a lui Alexandru
macamilor, o comisiune de trei care să prezi Ion Cuza, se făcu unirea ţărilor surori, după
deze alcătuirea listelor electorale după cari se care oftau cu mare dorire toţi bunii Români ai
va alege Adunarea deputaţilor care era chemată timpului aceluia. Iar cu unirea ţărilor se împlini
să proceadă, fără întîrziare, la alegerea Domni şi a doua din urmă dintre izbînzile pe care
lor. Aşa se şi făcu. istoria română le-a înscris, una după alta, în
Contrar celor ce se petrecea în Ţara Ro epoca restauraţiei sale naţionale, — cea din
mânească, unde Caimacamia celor trei lucră făţiş urmă fiind domnia hereditară a unu! principe
şi sigur contra unirii şi pentru realegerea fos dintr’o dinastie străină stăpînitoare în Europa.
tului Domn Gh. Bibescu, — în Moldova Cai
macamia celor trei se găsi din capul locului în se Trei ani dela ’nceput, pînă Ia 24 Ianuarie
rioasă şi periculoasă neînţelegere. Tactul, stă 1862, Cuza domni separat în fiecare Principat,
ruinţa, energia şi demnitatea celor doi unio- cu guverne şi camere legiuitoare deosebite. Şi
nişti ai Camacamieî, Vasile Sturza şi Atanasie fiindcă lipsa de stabilitate în lucrare a guver
Panii, învinseră însă, după multe peripeţii şi nelor caracterizează în deosebi aceşti trei ani
greutăţi, toate planurile şi uneltirile înverşuna ai domniei separate, în cari se schimbară nouă
tului lor coleg antiunionist Ştefan Cartargiu. Şi guverne în Ţara Românească (Nic. Golescu,
aşa adunarea electivă se alcătui numai din par Nic. Kreţulescu, Ion Ghica, iarăşi Nic. Golescu,
tizani ai Unirii. Man. Iepureanu, Barbu Catargiu, Ştefan Golescu,
Aceştia, cu toţii, cad la înţelegere în privinţa Dini. Ghica şi iarăşi Barbu Catargiu) şi şase
în Moldova (Vasile Sturza, Ion Ghica, Man.
Iepureanu, Mih. Kogălniceanu, Atan. Panu şi
Alex. Muruz), — de sine înţeles că rezultatele
acestei guvernări deosebite fură fără mai nici
un folos, atît pentru o ţară cît şi pentru ceialaltâ.
La 24 Ianuarie 1862 se constitui însă, sub
prezidenţia lui Barbu Catargiu, cel dintîî mi
nister comun pentru amîndouă ţările. Şi tot
atunci camerile împreunîndu-se în Bucureşti,
unirea definitivă, organică, efectivă, se făcu!
De aci înainte, sub cele patru ministere ce vor
urma, se vor îndeplini operele cele mari de cari
va rămînea pentru vecie legat numele lui Cuza-
Vodă şi al sfetnicului său, cel mai mare Român
al timpurilor noastre, Mih. Kogălniceanu.
Intr’adevăr, cel dintîî minister, al lui Barbu
Catargiu, care cîrmui numai cîteva luni, fu
preocupat, mai ales, cu lucrarea pentru unifi
M. S. Regina la 1881. carea legilor spre adiministraţia comună a Prin