Page 66 - 1906-13-16
P. 66

324                          LUCEAFĂRUL               Nrul 13-16, 1906

           cipatelor;  iar  cel  de  al  doilea  minister,  a  luî   săvîrşire  mai  rămînea  numai  domnia  ereditară
           Nic.  Kreţulescu,  fu  preocupat  de  modalitatea   a  unui  Principe  dintr’o  dinastie  domnitoare  în
          secularizării  averilor  mănăstireşti.  Rezolvarea   Europa.  Şi  domnia  personală  a  Domnului,  ma­
          acestei  cestiunî  rămase  însă  pe  sama  luî  Mih.   nifestată  mai  ales  sub  ultimul  minister  al  luî
          Kogălniceanu  care,  luînd  cîrma  Statului  în   Nic.  Kreţulescu,  care  înlocuise  pe  Kogălniceanu,
          destoinicele  sale  mînî,  făcu  din  capul  locu­  îndemnă  pe  bunii  patrioţi  a  lucra  spre  aducerea
          lui  să  se  voteze  o  sumă  de  legi  pentru  or­  la  îndeplinire  a  acestei  ultime  şi  singure  dintre
          ganizarea  diferitelor  instituţiuni  ale  Statului,  legi   dorinţele  exprimate  de  Divanurile  ad-hoc  care
          atît  de  bine  şi  trainic  alcătuite,  incit  unele,   rămase  neîndeplinită.  Chiar  Domnul,  înţelegînd
          cum  acea  a  instrucţiunii  publice,  rămaseră  în   că  inimele  conducătorilor  poporului  român  s’au
          vigoare  pînă  în  zilele  noastre.  întreaga  gri^  a   întors  de  cătră  dînsul,  manifestă,  în  Decembrie
          luî  Kogălniceanu  se  îndreptă  însă  spre  a  găsi   1865,  cu  prilejul  deschiderii  Corpurilor  legiui­
           modalitatea  rezolvării  celor  două  mari  cestiunî:   toare,  dorinţa  de  a  se  retrage,  pentru  a  face  loc
          împroprietărirea  ţăranilor  şi  secularizarea  ave­  unui  Principe  străin,  care  singur  numai  putea,
           rilor  mănăstireşti.  Şi  fiindcă  cu  camera  privi­  in  împrejurările  de  atunci,  să  dea  ţării  stabili­
           legiată,  ce  fiinţa  pe  baza  convenţiei  din  Paris,   tatea,  de  care  avea  atita  nevoie,  şi  să-i  garanteze
           nu  se  puteafi  îndeplini  aceste  mari  şi  însemnate   siguranţa politică care-i era aşa de ameninţată.
           reforme,  Kogălniceanu  hotărî  pe  Domnul  sau   Opoziţia puternică ce se formă în contra Dom­
           să  facă  lovitura  de  stat  dela  2  Mai  1864:  —   nului  nu-î  lăsă  însă  multă  vreme  de  chibzuire
           cainerile fură disolvate şi Domnul proclamă Sta­  pînă  a  părăsi  de  bună  voie  tronul,  ci,  în  noaptea
           tutul,  noua  lege  de  organizare  fundamentală  a   de  11  Februarie  1866,  îl  sili  să  abdice  şi  să  în­
           ţării,  pe  care-1  supuse  aprobării  poporului  prin   credinţeze  puterea  unei  locotenente  domneşti,
           plebiscit.                        compusă  din  Nic.  Golescu,  Lascar  Catargi  şi
            Prin  această patriotică lovitură de stat, situaţia   colonelul Nic. Haralambie.
           se  limpezi  deodată,  —  Principatele-Unite  obţi-
           nînd  dela  Puterile  europene  garante  dreptul  de   In  ziua  următoare  detronării  lui  Cuza  chiar,
           a-şî  putea  alcătui  singure  întocmirile  lor  din  lă-   la  11  Februarie,  Corpurile  Legiuitoare,  Camera
           untru,  iar  Domnul  şi  Sfetnicul  său  putinţa  de   şi  Senatul,  proclamară  cu  unanimitate,  Domn
           a aduce la îndeplinire reformele dorite.  al Principatelor Unite pe Contele Filip de Flandra,
            Acum  dar  se  făcu  definitiva  secularizare  a   mort  mai  deunăzi,  fratele  mai  mic  al  M.  S.
           averilor  mănăstirilor  greceşti,  cari  stăpîniau   Regelui  Leopold al Belgiei. Acesta  însă refuzînd
           aproape  a  şeptea  parte  din  întregul  părnînt  al   tronul,  poporul  Român  alese,  prin  plebiscit,  cu
           ţării  şi  care  ţiutiau,  prin  nesupunerea  la  legile   685,(XX)  voturi  contra  224,  pe  Principele  Carol
           patriei,  să  alcătuiască  un  fel  de  stat  în  stat;   de  Hohenzollern-Sigmaringen.  Cu  această  ale­
           acum  se  făcu,  prin  răscumpărare  de  părnînt,   gere  se  înscrise  în  analele  istoriei  române  cea
           împroprietărirea  şi  încetăţenirea  sutelor  de  mii   din  urmă  din  aspiraţiunile  naţionale,  pentru  cîş-
           de  clăcaşî,  ai  căror  înaintaşi,  cu  preţul  vieţii  şi   tigarea  cărora  se  străduiseră  şi  luptaseră  două
           vredniciei  lor,  păstrară  tot  rostul  ţărilor  române;   generaţiuni  de  aleşi  patrioţi.  Acum  poporul
           acum  se  făcu  legea  electorală,  care  dădu  drep­  român  încheie  epoca  restauraţiunii  sale  naţio­
           turi  cetăţeneşti  şi  celor  neprivilegiaţî  de  soartă,   nale  şi  începe  o  altă  epocă  pentru  consolidarea
           democratizînd  astfel  societatea  română;  acum,   Statului şi întemeierea Regatului. Aceasta este:
           în  sfîrşit,  se  reorganizează  temeinic  armata,  în-
           văţămîntul,  justiţia  şi  administraţia  statului  sub   II. Istoria României contimporane
           toate ale sale feţe.                              şi a
            Aceste  sînt  operile  mari  de  cari,  cum  ziceam,   M. S. Regelui Carol I.
           vor  rămîne  pentru  vecie  legate  numele  luî  Cuza   —  1866—1906.
           Vodă  şi  a  lui  Kogălniceanu.  Ele  au  pus  temelia   M.  S.  Regele  Carol,  al  doilea  fiu  al  Princi­
           statului  român  viitor  şi  aii  completat  opera   pelui  Carol  Anton  de  Hohenzollern  şi  al  Prin­
           istorică  a  restauraţiei  naţionale,  pentru  a  căreia  cipesei Iosefina de Baden, s’a născut la 8 Apri-
   61   62   63   64   65   66   67   68   69   70   71