Page 76 - 1906-13-16

334 LUCEAFĂRUL Nru! 13-16, 1906.

REGELE CAROL ŞI LlfTlBfl ROmÂnA.
La 10 Maiu 1866 Mirele României, Principele ce citia şi le auzia din graiul viu al Românilor.
Carol de Hohenzollern, chemat de glasul naţiunii Laurian — după cunoscutele lui idei latinizatoare
rostit prin cele 685.969 voturi ale plebiscitului dela — îşi dădea silinţa să înveţe pe Domnitor limba
8 Aprilie, aşteptat cu emoţii şi temeri, intră în Ca­ românească cît se poate mal ferită de toate acele
pitala Sa beată de bucurie că-1 vedea sosit sănă­ cuvinte neromanice. Domnitorul vedea însă — cu
tos şi frumos, căci — ca Făt-Frumos din poveşti — cît înainta în cunoştinţa limbii şi putea citi şi [vorbi
trebuise să treacă printre smeî şi balauri răi şi vrăş­ — că limba vie şi reală in trecut şi în prezent se
maşi. Ajuns în faţa sfatului ţării, Domnul a spus deosebeşte de acea pe care l-o arăta venerabilul
cuvinte nemal auzite pe acest pămînt, vremi înde­ Măiestru.
lungate bântuit de toate relele: Domnitorul s’a pus deci singur pe studiul serios
„Punînd piciorul pe acest pămînt sacru,"am al limbii, citind pe scriitorii buni al literaturii noa­
şi devenit Român. — Eu vă aduc o inimă leală, stre şi mergînd pînă la citirea Cronicarilor şi a
cugetări drepte, o voinţa tare de a face binele, cărţilor bisericeşti. Această lucrare a urmat-o stator­
un devotament fără margini cătră noua Mea nic ani îndelungaţi.
patrie.* 1 Astfel a ajuns Regele Carol la acea limbă ro­
Nici odată urechile Românilor n’au auzit făgă-
mânească bogată şi la stilul energic şi colorat prin
duell aşa de solemne şi cuvinte aşa de sincere dela
întrebuinţarea multor expresiunî vechi şi poporale,
cel chemaţi a fi conducătorii ţârii lor. pe care de mal mulţi ani îl admirăm în cuvîntă-
Viitorul mare şi fericit a dovedit înălţarea gîn- rile rostite în ocaziunî de mari sărbători.
durilor, adîncimea simţirilor şi sinceritatea legămin- Pentru a ajunge la acest rezultat a trebuit o
telor cari au fost rostite în Dealul Mitropoliei din muncă neîncetată şi grea, pentrucă limbii noastre
Bucureşti la 10 Maiu 1866 prin graiul mişcat al îi lipsiau pe atunci aproape de tot mijloacele prin­
Alesului naţiunii. De-acolo acele cuvinte au mers cipale de învăţare şi folosire — o bună gramatică
răsunînd peste culmile munţilor, peste crestele dea­ practică şi un dicţionar, în care să se poată uşor
lurilor şi prin adîncul văilor în toate ţinuturile unde găsi cu siguranţă forma şi înţelesurile cuvintelor
se gîndeşte, se simţeşte şi se vorbeşte româneşte.
cu deosebitele lor accepţiuni.
A voit Cel Prea-Inalt, Dumnezeul păzitor al nea­ Regele Carol, cu răbdarea şi stăruinţa obicinuită,
mului nostru, ca toate să meargă cu spor şi în plin, a citit şi a adnotat cărţile bisericeşti, cronicele vechi
ţara şi neamul să se ridice din ce era la 1866 şi scriitorii cari au scris cea mal bună limbă. Şi
la ce este în 1906. Aşa s’au arătat roadele aduse de cîte ori avea trebuinţă să controleze înţelesul
de „inima leală, de cugetările drepte, de voinţa vre-unuî cuvînt, pe care voia să-l folosiascâ, îl
tare de a face binele, de devotamentul fără căuta prin cărţile astfel însemnate, condus numai
margini cătră noua patrie", făgăduite la 1866 de de memoria citirilor.
Alesul naţiunii. Ori cine a încercat astfel de căutări ştie cît sînt
Cu o stăruinţă încordată şi cu o muncă de toate de grele şi cît timp răpesc.
zilele, Alesul dela 1865 şi-a urmărit deplina sa ro­ Mal pe susdecît oricine, Regele Carol simţia zil­
mânizare. Mijlocul de căpetenie pentru a ajunge nic din această cauză marea trebuinţă a unui
acest scop era natural învăţarea limbii noastre na­ dicţionar naţional. Dicţionarele roniân-german al
ţionale spre a avea astfel putinţa de a înţelege d-rulul Polizu ca şi cele române franceze de Pont-
toate manifestările scrise ale gîndiril româneşti din briant şi Costinescu erau lucrări cu totul neîndes­
prezent şi din trecut şi a se înţelege din viu graiu tulătoare, fiind toate făcute în mod empiric fără
cu orice român. exemplificarea scoasă din bunele cărţi vechi şi
învăţarea limbii române a început-o Domnitorul nouă. Dicţionarul Academic făcut de Laurian şi
Carol îndată ce s’a aşezat în scaunul domniei. Spre Massim nu era inventarul limbii româneşti celei
a-1 ajuta în această lucrare i s’a dat unul din cei vieţuitoare, ci al unei limbi latino-române create
mal mari dascălial vremii: răposatul A.Treb.Laurian. de autori cu dorinţa de a înlocui în gura Româ­
O parte a limbii noastre — partea romanică — nilor limba reală şi naţională, aşa cum ne-au lăsat-o
era uşor de învăţat pentru Domnitorul, care ştia moşii şi strămoşii. Asemenea lucrări foarte puţin
bine franţuzeşte. Erau însă cu totul nouă pentru puteau ajuta la învăţarea limbii noastre pe Cel care
dînsul şi străine numeroasele cuvinte slave, ungu­ nu o învăţase de mic copil.
reşti, greceşti şi turceşti, pe cari le întîlnia în tot Regele Carol, simţind mal mult decît ori şi cine