Page 77 - 1906-13-16
P. 77

Nrul 13-16, 1906.            LUCEAFĂRUL                        335

        trebuinţa unul dicţiorar naţional românesc şi văzînd   de expresiuni moderne care, nepunînd o stavilă
        că Academia pare-că nu îndrăsnia să facă o nouă   la timp, va înstrăina poporului limba sa.
        încercare după cea atît de rătăcită din întîi ani ai lu­  „Am fost îndemnat a rosti aceste cuvinte prin
        crării sale, a venit să dea însuşi un nou impuls pentru   dragostea  care  am  pentru  frumoasa  şi  bogata
        facerea acestei lucrări naţionale atit de necesare.  limbă română şi fiind încredinţat că dorinţa mea,
         La 23 Martie 1884 cuvîntul Regal a răsunat in   îndrăznesc a zice şi a Academiei, nu va răir.înea
        şedinţa solemnă a Academiei Române înaintea căr­  un pium desiderium.
        turarilor neamului. Dupăce laudă publicaţiile isto­  „Supun dar la chibzuirea dvoastră, dacă nu
        rice ale Academiei, Regele continuă zicînd:  ar fi folositor de a face un fel de Etymclogicum
            „Nu  mai  puţin  însă  trebue  să  ne  ocupăm   magnum  Romaniae,  conţinînd  toate  cuvintele
         şi  de  viitor...  de  limba  noastră,  care  s’a  păs­  vechi, cari altmintrelea vor fi perdute pentru ge-
         trat  neatinsă  în  cîmpiile  roditoare  ale  Dunării,   neraţiunile  viitoare:  Verba  volant,  scripta
         în plaiurile măreţe ale Carpaţilor, aceste ţinuturi   mane n t.
         îneîntătoare, descrise cu înăestrie şi în o limbă   „Spre a sprijini această întreprindere, pentru
         aşade curată de poetul nostru popular V. Alexandri.  care  patru,  cinci,  şease  ani  vor  fi  trebuincicşî,
         Ce sarcină mai dulce poate avea Academia decît   pun  în  fiecare  an  modesta  sumă  de  şease  n  ii
         a lua sub paza sa această limbă veche, pe care   lei la dispoziţiunea Academiei.
         poporul  o  înţelege  şi  o  iubeşte? Menţinem  dar   „lntr’adevăr, lucrarea aceasta este foarte în­
         aceste frumoase expresiuni întrebuinţate de stră­  tinsă, poate că nemărginită; să ne amintim însă
         buni şi nu ne temeni de cuvinte cari aii căpătat   cuvintele  lui  Horaţiu  :  „Est  modus  in  rebus,
         de  veacuri  împâmîntenirea:  Superflua  non   sunt  cerţi  denique  fines“  şi  sînt  convins  că
         nocent.                            opera Academiei, care îşi va ridica astfel sie-şî
            „Ce  limbă  are  norocul  de  a  dispune  de   un  monument  neperitor,  va  fi  încoronată  de  o
         patru  cuvinte  pentru  o  însuşire,  care  trebue  să   izbîndă fericită."
         fie  mîndria  fiecărui  popor,  care  trebue  să  fie   Lucrarea s’a început îndată; ea a fost încredin­
         scrisă pe steagul fiecărei armate: voinicie, vitejie,  ţată celui mai mare, singurul, filolog român de p'e
         bravură, eroism? Să ne ferim însă de o îmbelşugare atunci — dlui B. P. Hasdeu. Nu „patru, cinci,




























                        A. S. R. Principesa Maria cu prinţul Carol şi principesele Elisabeta şi Maria,
   72   73   74   75   76   77   78   79   80   81   82