Page 77 - 1906-13-16
P. 77
Nrul 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 335
trebuinţa unul dicţiorar naţional românesc şi văzînd de expresiuni moderne care, nepunînd o stavilă
că Academia pare-că nu îndrăsnia să facă o nouă la timp, va înstrăina poporului limba sa.
încercare după cea atît de rătăcită din întîi ani ai lu „Am fost îndemnat a rosti aceste cuvinte prin
crării sale, a venit să dea însuşi un nou impuls pentru dragostea care am pentru frumoasa şi bogata
facerea acestei lucrări naţionale atit de necesare. limbă română şi fiind încredinţat că dorinţa mea,
La 23 Martie 1884 cuvîntul Regal a răsunat in îndrăznesc a zice şi a Academiei, nu va răir.înea
şedinţa solemnă a Academiei Române înaintea căr un pium desiderium.
turarilor neamului. Dupăce laudă publicaţiile isto „Supun dar la chibzuirea dvoastră, dacă nu
rice ale Academiei, Regele continuă zicînd: ar fi folositor de a face un fel de Etymclogicum
„Nu mai puţin însă trebue să ne ocupăm magnum Romaniae, conţinînd toate cuvintele
şi de viitor... de limba noastră, care s’a păs vechi, cari altmintrelea vor fi perdute pentru ge-
trat neatinsă în cîmpiile roditoare ale Dunării, neraţiunile viitoare: Verba volant, scripta
în plaiurile măreţe ale Carpaţilor, aceste ţinuturi mane n t.
îneîntătoare, descrise cu înăestrie şi în o limbă „Spre a sprijini această întreprindere, pentru
aşade curată de poetul nostru popular V. Alexandri. care patru, cinci, şease ani vor fi trebuincicşî,
Ce sarcină mai dulce poate avea Academia decît pun în fiecare an modesta sumă de şease n ii
a lua sub paza sa această limbă veche, pe care lei la dispoziţiunea Academiei.
poporul o înţelege şi o iubeşte? Menţinem dar „lntr’adevăr, lucrarea aceasta este foarte în
aceste frumoase expresiuni întrebuinţate de stră tinsă, poate că nemărginită; să ne amintim însă
buni şi nu ne temeni de cuvinte cari aii căpătat cuvintele lui Horaţiu : „Est modus in rebus,
de veacuri împâmîntenirea: Superflua non sunt cerţi denique fines“ şi sînt convins că
nocent. opera Academiei, care îşi va ridica astfel sie-şî
„Ce limbă are norocul de a dispune de un monument neperitor, va fi încoronată de o
patru cuvinte pentru o însuşire, care trebue să izbîndă fericită."
fie mîndria fiecărui popor, care trebue să fie Lucrarea s’a început îndată; ea a fost încredin
scrisă pe steagul fiecărei armate: voinicie, vitejie, ţată celui mai mare, singurul, filolog român de p'e
bravură, eroism? Să ne ferim însă de o îmbelşugare atunci — dlui B. P. Hasdeu. Nu „patru, cinci,
A. S. R. Principesa Maria cu prinţul Carol şi principesele Elisabeta şi Maria,