Page 78 - 1906-13-16

33f> LUCEAFĂRUL Nrul 13-16, 1906.

şase ani", dar patrusprezece ani-au trecut şi luc­ „Dorinţa Mea era ca Academia să scape
rarea, nu să fi ajuns la sfirşit, darde-abiaeraîncepută. aceste odoare ameninţate a cădea în uitare, re-
Greşeli s’au făcut, nenorociri au lovit şi lucrarea dîndu-le locul la care au drept, şi să puie o
nu s’a putut urni din loc. stavilă la acest val de nepăsare pentru graiul
Alţi cinci ani au urmat, cu mari nădejdi la înce­ bătrînesc, stîrpind totodată buruenile neologismu­
put, cu multe amărăciuni mal tîrziu. Marea lucra:e lui, care înăbuşe limba strămoşească. Limbile
naţională, dorinţa vie din tinereţe a Suveranului, îşi au într’adevăr viaţa lor proprie, care se des-
era tot neîndeplinită. Timpul curgea, cheltuelile voaltâ după nişte regule statornice, însă înrîuri-
curgeai! şi ele şi lucrarea nu se făcea. rea scriitorilor de frunte şi a academiilor asupra
Regele Caro! îşi perduse nădejdea de a mal în­ acestei desvoltărl este de asemenea netăgăduită.
văţa româneşte din mult doritul dicţionar; îl voia „De ce să ne ferim de aceste locuţiuni ve­
însă pentru urmaşii Lui. Principele moştenitor din chi cu obîrşie aşa de curată ca aceea a liturgieî
copil se făcuse acum general şi părinte. Fiii lui şi a letopiseţelor ţării, şi cari nici măcar arha­
creşteau şi el, şi pe masa lor de studiu Unchiul isme nu sînt, deoarece le întîlnim în limba bise­
albit nu le putea pune cartea limbii, în care să ricii şi a poporului? Mult mal de temut silit
înveţe a scrie şi a vorbi frumos româneşte, a se aceste neologisme sterpe, cu formă şi înţeles
înţelege cu copiii, ostaşii, cu ţara, cu neamul, care-I pocite, cari nu aduc nici o idee nouă, ci izgo­
înconjură cu priviri calde de iubire şi care trăsare nesc numai cuvinte curat româneşti spre a le
auzind din gura lor vorbirea străinoşască. înlocui cu altele străine, cu înţeles absolut iden­
Cînd va veni timpul să se scrie istoria acestei tic, ca spre pildă „avansare" în loc de înaintare,
lucrări, se va vedea odată mal mult cîtă dragoste „voiaj" în lcc de călătorie.
adîncă de limba noastră hrăneşte Regele Carol, „Aceste parazite răutăcioase sînt mii, numă­
cîtă stăruinţă, cîtă răbdare a trebuit să pună în rul lor creşte pe zi ce merge, şi sfîrşitul va fi
multe bune cîte s’au făcut şi în multe cari nu schilodirea limbii. Strecurarea lor o datorim în
s’au putut face. Nu mal vorbesc aici despre dăr­ mare parte vieţii politice, obiceiurilor apusene
nicia neistovită şi neobosită urmărită de douăzecî- şi educaţiuniî copiilor în străinătate. Aceste în-
şi-dol de ani pentru această lucrare pînă acum rîurirl n’au fost totdeauna norocite, nu numai
făiă norcc, şi care va meige încă cîţiva ani asupra limbii, ci şi asupra moravurilor, cari au
înainte, sperăm, spre ajungerea deplină a scopului pierdut poate mal mult decît au cîştigat. Urma­
urmărit cu atîta stăruinţă şi cu atîta dragoste. rea cea mal de plîns a acestei greşite îndrumări
Cînd cărturarii noştri cel mal de frunte stăteau este şanţul ce se sapă între limba claselor culte
pentru a treia oară încurcaţi greu înaintea datoriei şi neprihănita limbă a poporului. Despărţenia
de a da Regelui şi neamului dicţionarul limbii aceasta trebue dar cu orice preţ preîntîmpinată
naţionale, a răsunat de nou în Academie glasul ca o primejdie pentru neamul românesc, a cărui
înţelept şi cumpănit al Suveranului glorios, care la unitate se întemeiază pe legea şi limba sa.
1866 a strigat că a devenit român punînd piciorul „Ştiu că Academia şi un mănunchiu de
pe pămîntul Românesc. scriitori vrednici luptă cu o patriotică osîrdie
La 1 Aprilie 1905 a vorbit de nou Academiei spre a alunga această vătămătoare cotropire,
Române despre limba românească, rostind urmă­ însă rîvna şi silinţele tuturor nu vor fi de prisos
toarele luminoase cuvinte: spre a aduce la bun sfîrşit această operă de
„La temelia acestui templu se află limba, însănătoşare.
această duioasă limbă românească, care AAi-a „Iată pricina pentru care o grabnică dare
devenit îndoit de scumpă din ziua cînd am la lumină a dicţionarului este atît de dorită de
auzit-o răsunînd pe buzele neuitatei Mele copile Mine. îmi dau sama de greutăţile lucrării, de
şi de cînd, spre a Mea mîngăiere, urmaşii Mei timpul ce cere, totuş cred că în acest lung şir
o grăesc în jurul Meu. de ani s’ar fi putut îndeplini în mare parte pro­
„Mînat de această simţire, am propus Aca­ gramul alcătuit. Dacă maî zăbovim, ştirbirea şi
demiei, acum 21 de ani, întocmirea dicţionarului schimonosirea limbii se vor întinde tot mal mult,
„Etymologicum magnum Romaniae", avînd mal iar îndreptarea va fi cu atît maî anevoioasă.
ales în vedere culegerea şi păstrarea acestor cu­ „Aştept dar cu nerăbdare ca Etymologicum să
vinte vechi cari, deşi obîrşia lor este slavonă, fie cît mal curînd pus în mîna tuturor, avîndu-se
grecească sau turcească, alcătuesc originalitatea grija ca întocmirea lui să fie cît de întreagă, cu
şi bogăţia limbii. un număr de citaţiunl bine alese, însă limitat,