Page 9 - 1906-13-16

270 LUCEAFĂRUL Nrul 13—16. 1906.

care trebuia să fie închinată de acuma înainte şi urau chiar pe fraţii lor din alte părţi ale Ro-
numai rosturilor noastre. mânimii.
Prin propovedania scriitorilor, în mijlocul că­ Astăzi este în sfîrşit aceiaşi literatură tînără
rora apar poeţii, dela Alexandri şi Murăşanu la pentru toţi Românii; cunoscătorii întregului cu­
Eminescu, prin lucrul cîrmuitorilor gospodari, prins al pămîntuluî locuit de neamul nostru se
prin frămîntarea revoluţionarilor anului 1848, se înmulţesc zilnic; puţini ar mai mărturisi astăzi
ajung a se căpăta formele rîvnite. simţirile învrăjbitoare de odinioară.
Ele sînt toate în fiinţă pe la anul 1870: la Pe de altă parte, formele lăsau ca tot folosul
Dunăre, unirea Moldovei cu Ţara Românească Statului românesc să fie al unei clase stăpâni-
şi întemeiarea unei dinastii; în munte, orînduirea toare alcătuite din vechii boieri, din vînătoriî de
Românilor în două mitropolii recunoscute şi ono­ locuri şi de bogăţie, din străini de pripas, din
rate. Anul 1877 dă o dovadă strălucită a vitejiei, lepra evreiască. O parte din stăpînitoriî neamu­
româneşti, şi pe temeiul ei, neatîrnarea de fapt lui sînt străini de suflet şi limbă. Ţăranul este
ajunge şi neatîrnarea de drept. Viteazul domn încă un rob fără pămînt şi fără lumină. Moldova
Carol se încunună rege la 1881. se înfăţişează ca un nou Canaan al urmaşilor
XIII. lui Avram patriarhul. Astăzi însă, o generaţie
Astăzi Românii din România serbează patru­ nouă înţelege că nimic serios şi cin tit nu se
zeci de ani dela suirea pe tron a celui ce este poate întemeia pe robia şi înjosirea a cinci mi­
întîiul lor rege. E o dată de amintire cucernică lioane de săteni abia vrednici de a fi socotiţi
şi recunoscătoare pentru toţi cei ce au muncit între oameni. Ea înţelege că prin muncă străină
cu vrednicie şi cu cinste, dar e şi un punct de şi stoarcere străină nu se înalţă neamurile. Ea
plecare, un prilej de proclamare a noului ideal. voieşte să se facă o Românie nouă prin lucrul
Avem formele şi ne trebuie un suflet, un alt mulţumit al tuturora, deopotrivă împărtăşită de
suflet decît al înaintaşilor noştri, un suflet de dreptate.
înţelegere, de muncă, de învoire şi înaintare. La 10 Maiu Regele bătrîn a spus-o în sala
Formele singure îngăduiau viaţa răsleaţă a Tronului: Totul prin noi înşine. Cutezăm a adăugi:
Românilor diu deosebitele ţinuturi. Ei n’aveau o prin noi toţi şi prin cei cari in adevăr fac parte
necontenită atingere prin scris, prin graiu, prin dintre noi.
călătorii. Nu se cunoşteau de ajuns şi de aceia Acesta ne este crezul. L-am scris sus pe steag
nu se iubiau; ba erau Români cari despreţuiafl şi pînă la moarte îl vom apăra.
N. lorga.

DE DEmULT.
O ţară mîndră mi-e liman, Vino şi tu cu mine, — vii?
mă chiamă să-i fiu tată ... Re ducem împreună ;
Dar, vezi, mi-e greu să plec orfan flcoIo-T lume de copii,
Şi vorba-mi este dată ! Să le fii mamă bună.

Ea ’ntinde mîna. De acum
mă ’ncred în ce-o să vină !...
Şi veseli ei pornesc Ia drum :
Un rege şi-o regină!

Maria Cunţan.