Page 93 - 1906-13-16
P. 93

Nrul 13-16, 1906.            LUCEAFĂRUL                        351
                               Din UlflŢfl REGIREl CflRmER SYLVfl.
                                           I.
                                      Pe malul Rinului.

            In  anul  1649,  un  conte  Frederic  de  Wied,   nu  numai  cei  mai  buni  fraţi,  dar  şi  cei  mai  buni
          întemeiază,  pe  malul  Rinului,  cetatea  Neuwied   prieteni.
          pentru adăpostirea protestanţilor prigoniţi în Eu­  La  vîrsta  fragedă  de  7  ani  pentru  Elisaveta
          ropa.  Un  descendent  al  acestuia,  pentru  meritele   Wied  începe  însă  a  se  înoda  lanţul  încercărilor
          sale,  a  fost  ridicat  la  rangul  de  Principe  al   şi  al  suferinţiî.  In  Noembrie  1850  principesa
          S-tulul  Imperiu.  Şi  tot  acolo,  pe  malul  ispititor
                                             Maria născu un al doilea fiu, pe Otton, care veni
          al  Rinului,  trăia  în  veacul  trecut  o  pereche  tî-   bolnav  pe  lume  şi  în  cele  mai  grele  suferinţe
          nără  şi  fericită:  principele  Herman  de  Wied  cu   trudi  o  viaţă  amară  de  12  ani,  amărînd  şi  zilele
          soţia  sa  Maria.  Principele  nu  era  războnic  în­
                                             celor din jurul său.
          verşunat,  ca  predecesorii  săi,  ci  moştenise  mai   In anul următor, — spre căutarea sănătăţii prin­
          mult  comorile  sufleteşti  ale  străbunei  sale  Maria
                                            cipesei Maria şi a fiului Otton, — familia de Wied
          Luisa  Wilhelmina  de  Wied,  născută  contesă  de   petrece  cîteva  luni  în  Bonn,  de  unde  amîndoî
          Sayn-Wittgenstein-Berleburg,  scriitoare  şi  ar­  bolnavii  se  întorc  mai  bine.  In  1852,  după
          tistă în muzică şi pictură.
                                             reîntoarcerea  principelui  Herman,  —  care,  bol­
            Herman  de  Wied  renunţase  de  timpuriu  la   nav şi el, făcuse o călătorie la Cuba în America,
          viaţa  strălucită  pe  care  i-ar  fi  asigurat-o  gradele
                                            căutind  o  climă  mai  priincioasă—,  familia  prin­
          sau  politica,  spre  a  trăi  în  pace  în  castelul  său
                                            ciară  se  aşeză  pentru  2  ani  la  Paris,  unde  prin­
          Neuwied, îndeletnicindu-se cu cercetări ştiinţifice   cipesa  Elisaveta,  totdeauna  sirguitoare,  urmează
          de tot felul şi cu mînuirea iscusitului său penel.  diferite cursuri.
            Soţia  sa,  care  pentru  frumoasele  sale  însuşiri
                                              La  vîrsta  de  10  ani  ea  are  deja  un  caeţel  cu
          sufleteşti  era  supranumită  „Zîna  Rinului",  dărui   versuri;  defectuoase,  bine  înţeles,  ca  formă  şi
          principelui, în ziua de 29 Dec. 1843, o fiică, căreia
                                            ritm,  dar  cari  vestiau  că  pădurea  şi  privighe­
          regina  Prusiei,  Elisabeta-Luisa,  şi  marea  ducesă
                                            torile  de  pe  malul  Rinului  aveau  a  creşte  o
          Elena Miliailovna i-au fost naşe, dîndu-i numele:  poetă la umbra şi cu cîntecile lor. Iar cînd poeta
            PauIina-£7/.s'avc/«-Otilia-Luisa.  a  fost  crescută,  drept  recunoştinţă  faţă  de  bunii
            Principesa  Elisaveta  şi-a  petrecut  copilăria  şi
                                            ei  prieteni  şi  sfătuitori,  şi-a  iscălit  scrisul  cu
          o  parte  din  tinereţe  aci  pe  malul  Rinului,  atît
                                            numele lor.
          de  scump  ei,  în  castelele  Neuwied  şi  Monrepos,
                                                Carmen e cîntec; iar Sylva pădure;
          Ia umbra copacilor seculari.          Ea însăşi măreaţă îşi cînt’ al său cint.
            Părinţii — mai ales mama — cu toată dragostea   De nu mă năşteam la umbra eî dragă,
          nespusă  ce  avea^pe^ru  fiica  lor  au  hotărît  s’o   Mi-ar fi struna mută şi n’aş fi ce sînt.
          crească  după  legile  *ei  mai  aspre  pedagogii,   Căci eu dela paseri din crîngurî şi ramuri,
                                                Poveşti minunate ştiuî asculta;
          cea  ce  amărî  şi  întunecă  mult  copilăria  micei   in suflet pătrunsu-mi-a murmurul dulce...
          principese.                           Pădurea şi cintul sînt liniştea mea.
            Ea-şî  aduce  cu  durere  aminte  de  pedepsele   Aceste versuri din fruntea volumului „Liniştea
          adeseori  nemeritate,  ce  ori  care  guvernantă  avea   mea"  („Monrepos")  ne  spun  taina  frumoasă  a
          dreptul  să-î  administreze.  Cu  toată  asprimea   numelui  de  scriitoare  ce  şi-a  ales  principesa
          crescătoarelor,  Elisaveta  rămînea  însă  veselă  şi   Elisaveta.
          vioaie,  afar’  din  cale  sprintenă  şi  neastîmpărată,   La  12  ani,  mica  zînă,  cum  o  numiau  la  Neu­
          aşa încît ai casei o porecliseră „vijelie".  wied,  era  foarte  înaintată:  vorbia  şi  scria  fără
            Spre marea fericire a Principelui, care îşi doria  greşală  englezeşte  şi  franţuzeşte,  cunoştea  multe
          un  urmaş,  la  22  Aprilie  1845  se  născu  micul   opere  din  aceste  două  literaturi,  iar  la  pian  ciuta
          Wilhelm  de  care  principesa  se  legă  cu  toată   toate simfoniile lui Beethowen. Un an mai tîrziu,
          căldura  sufletului  ei  iubitor.  El  îi  fu  mai  tîrziu   însuşi  prinţul  Herman  luă  asupră-şi  creşterea
          tovarăş  la  jocuri  şi  la  învăţătură,  rănînînd  apoi  şi învăţămîntul fiicei sale.
   88   89   90   91   92   93   94   95   96   97   98