Page 94 - 1906-13-16

352 LUCEAFĂRUL 13-16, 1906.

De educaţia eî religioasă se îngriji principesa. rudele. In cursul acestei călătorii auzi mult şi
Mamă, care-o învaţă să creadă şi să ierte, să frumos vorbindu-se de principesa de Wied, pe
iubiască şi să ajute pe de aproapele, învăţături care o cunoscuse la curtea din Berlin, căreia
pe cari de bună samă le stăpînia inima sa îna­ îi deduse chiar mină de ajutor într’o zi, cînd
inte de-a le fi învăţat. vioaie şi sprintenă, ca întotdeauna, era mai mai
La Monrepos, în ziua de Rusalii 1860, prin­ să lunece la vale pe treptele palatului.
cipesa Elisaveta fu confirmată, iar iarna urmă­ In urma sfaturilor date de Frederic, moşteni­
toare, după moartea regelui Wilhelm IV., era s’o torul Prusiei, Carol se hotărî să ceară în căsă­
petreacă la curtea din Berlin. torie pe principesa Elisaveta. Aprobat şi de
Aci făcu cunoştinţa principelui Carol de Ho- Împăratul Napoleon III., la întoarcerea sa din
henzollern. Nici unul nici altul nu băfiuiau Paris se cpri în Colonia, unde la un concert pe­
însă ce le pregătia viitorul. Dar după cîteva săp- trecu mai multe ciasurî cu principesa pe care
tămîni dorul de-acasă o readuse la Neuwied, a doua zi, spre mare mirare a acesteia, o şi peţi.
unde mai ales fratele Otton o aştepta cu nes­ La 17 Oct. se logodesc şi în aceaşî zi princi­
pusă nerăbdare. Micuţul bolnav nu mai avea pele Carol scrie pe albumul miresei fericite:
mult de trăit. După o groaznică agonie îşi dete „Dragostea se răsplăteşte cu dragoste.
sufletul nevinovat, la 19 Februarie 1862. Vino înspre poporul tău cu aceiaş dragoste,
După 2 ani, pe cînd principesa se afla la cu care-ai venit înspre mine şi atunci nu va
curtea din Petersburg, se stinse şi principele mai bate numai o inimă cu credinţă pentru tine,
Herman de Wied şi o ceaţă de jale se lăsă ci milioane de inimi se vor înfrăţi cu acea una;
tasupra castelelor cernite de pe malul Rinului ar eu voi fi fericit, căci tu nu eşti numai a
In iarna anului 1863, principesa Elisaveta pă­ mea; un popor întreg are drept la dragostea
şise întîia dată pragul sărbătorilor şi petreceri­ ta; un popor întreg te priveşte cu nădejde şi
lor, luînd parte la un bal dat la Baden-Baden încredere şi-ţi va răsplăti iubirea cu iubire.“
de marele duce şi marea ducesă de Baden. La 15 Noeinbrie, în capela castelului, perechia
înaltă, mlădioasă, albă şi rumenă, cu ochii de primi binecuvîntarea bisericească, fiind de faţă
cicoare, cu părul negru inelat, era frumoasă şi regina Augusta, membrii ambelor familii, trimişii
atrase privirile tuturor. Fu mult încunjurată, dar extraordinari ai Franţei şi Rusiei şi reprezentanţii
acest succes nu-î făcu nici o impresie. Ea nu Neamului românesc.
iubia lumea, zgomotul şi strălucirea, era prea Mindră şi fericită era principesa de-aşi putea
îndrăgostită de liniştea codrului şi de glasul urma alesul într’o patrie nouă, dar i-a fost şi
privighetorilor. jale să-şi pârăsiască casa părintească, maica şi
In 1866 principele Wilhelm de Wied ia parte fratele iubit... Rinul şi pădurea cu păsărelele,
la războiul Prusiei cu Austria. Tovarăşul său prieteni dragi şi neuitaţi, l-a fost grea despăr­
bun, Anton de Hohenzollern, rănit în lupta dela ţirea de pămîntul strănu^es^. A ştiut însă s’o
Koenigraetz, muri în 5 August 1866. Principesa mîngăie şi s’o despăgu^^c^ poporul român,
Elisaveta, aflîndu-se în vremea acea la Ragaz, Dunărea, pădurile şi cîntăreţii de pe malurile
unde întîlnia adesea pe Moltke, auzi mult vor- Peleşuluî!
II.
bindu-se de vitejia fraţilor Hohenzollern.
Fe malul Dunării.
Moltke aprecia în chipul cel mai măgulitor
inteligenţa, capacitatea şi toate însuşirile prin­ „Voi merge unde vei merge; voi răminea unde
cipelui Carol, care primise coroana ce i-o în­ vei rămîne; poporul tău, e poporul meu ; Dum­
credinţaseră Principatele-Unite Române, preves- nezeul tău e Dumnezeul meu; voi muri unde
tîndu-i un viitor strălucit. Principesa asculta cu vei muri şi acolo vreau să mă ’ngroape."
admiraţie şi se bucura de izbînzile celui cu a Aceste cuvinte ale sfintei Scripturi au fost ur­
cărei familie era în strînse legături de prietenie. zeala cuvîntării ţinute mirilor în ceasul sfînt al
Trei'ani după proclamarea sa de domn al fericitei lor căsătorii; ele au pătruns adînc, ră-
României, Carol de Hohenzollern făcu o călă- mînînd de veci în sufletul tinerei principese.
ori n Germania spre a-şi revedea părinţii şi La 18 Noembre, îşi lăsă ţara şi neamul spre