Page 95 - 1906-13-16

Nrul 13—1(5. 1906. LUCEAFÂRUL 353

a-şî urma soţul, pe care, tînăr, frumos, bun, în­ pe care principesa o primi cu condiţiunea ca
ţelept, viteaz şi cu inimă curată, nu putea decît aceasta, caşi acea primită la Giurgiu, să ră-
să-l iubiască şi să-l cinstiască. mînă în tesaurul coroanei. La rîndul său, oferi
După un scurt popas la curţile din Viena şi capitalei o sumă considerabilă, din al cărei venit
Pesta, perechia domnitoare coborî Dunărea cu aveau să se înzestreze în fiecare an 4 fete să­
vaporul spre Ţara Românească. La Turnu-Se- race din Iaşi şi 4 din Bucureşti. A doua zi luă
verin, principesa Elisaveta călcă pentru întîia parte la deschiderea sesiune! legislative, iar pe
dată pe pămînt românesc, în noua ei patrie da la ’nceputul Iul Decembrie, deplin restabilită
pe malul Dunării. Primirea ce ii se făcu aci fu după un uşor pojar, asistă şi la inaugurarea
din cele mai călduroase şi tot aşa la Calafat, Universităţii.
Islaz, T. Măgurele şi Zimnicea. Necazurile mărunte, pricinuite de politică şi
altele... i-au turburat, dar prea puţin, fericirea,
In 24 Noembre, la 9 ceasuri dimineaţa, va­
care ajunse la culme cînd, în 8 Septembre 1870,
porul se opri la Giurgiu, unde mulţimea aştepta
cerul ÎI dărui o fiică. In bisericuţa dela Cotro-
dela revărsatul zorilor, unii chiar din ajun. La
sosirea Alt. Lor, poporul vesel şi însufleţit arunca cenî fu botezată principesa Maria de Hohen-
cu căciulile ’n văzduh, iar strigătele de „hura“ zollern şi toată suflarea s’a bucurat cu părinţii
de naşterea el.
şi „trăiască" nu maî conteniau.
O deputăţie de doamne oferă o frumoasă dia­ Fericirea de-a fi mamă se răsfrîngea în pri­
demă Domniţei care, dupăce le mulţumeşte căl­ virea, în fiinţa întreagă a Doamnei, iar cînd
duros, îşî ia rămas bun şi se urcă în poştalio­ îngeraşul a îngînat pentru întîia dată numele
nul, la vederea căruia nespuse i-au fost şi ui­ uice, Carmen-Syl va aleargă ca fermecată la
mirea şi plăcerea. O trăsurică uşoară, toată nu­ peană şi aşterne pe hîrtie strigătul inimii:
mai flori, trasă de 8 căluşel iuţi ca focul, mi­
Dă veste vînt de sară:
naţi de doi surugii în port românesc, împodo­
Copila-mi zise „mamă“!
biţi şi el ca şi caii cu flori şi panglici tricolore. Cîntaţî, dragi păsărele,
De-o parte şi de alta a poştalionului călâriati Norocu-nii fără samă!
flăcăi din diferite districte, şi el în port ţărănesc,
avînd în mînă, fiecare, cîte un brăduleţ împo­ Nebună! Sînt nebună
De-atîta fericire,
dobit cu beteală. Aşa au mers pînă la gara Giur­
Pe buze-mi saltă inima
giului. Eră ca în basme de frumos şi minuna*. Şi-mi rîde ’ntreaga firel
După un drum de un cias şi jumătate, în bu­
buitul tunului şi ’n strigăte şi urări de bine- Şi mult era dulce şi duioasă copiliţa dom­
venire, trenul domnesc se opri în Bucureşti la nească şi mult îî era dragă ţara în care năs­
gara Filaret. cuse. De cînd a ’nceput a vorbi, ştia dela cre­
scătoare şi nemţeşte şi englezeşte, dar mal drag
Primirea de aci fu mal strălucită şi mai căl­
duroasă de cum şi-ar putea-o închipui cine n’a şi mal drag îl era să vorbiască româneşte.
La Sinaia, unde A. Lor îşi strămutaseră re­
fost martor.
şedinţa de vară, era lumina şi bucuria schitu­
Senatul, Camera, înalta societate cu primarul
şi prefectul în frunte, întîmpinară pe A. Lor, lui ; cu ciripitul el drăgălaş descreţia toate frun­
ţile şi minunat o prindea, cînd, în cămăşuţă
urîndu-le bun sosit şi norocire.
ţărănească, cum îl plăcea să se poarte, îşi le­
Principele Carol scria părinţilor că supuşii
găna păpuşa cîntîndu-I cu glas dulce:
săi i s’au părut de astădată mal însufleţiţi chiar
„Frumoasă copiliţă, spune-mi de unde vil".
decît cu trei ani înainte, cînd îl primiau pe dînsul Dumineca şi sărbătoarea, cînta în biserică cu
singur. călugării şi se ’nchina la toate icoanele. Ţi-era
După un Te Deum ţinut Ia Mitropolie, cor­ mal mare dragul s’o priveşti.
tegiul se îndreptă spre palat. Aci, o deputăţie N’avea încă trei ani, cînd însoţi într’o primă­
de doamne oferă Doamnei în numele întregel vară pe principesa-mamă la Neuwied. Curînd
capitale o diademă de briliante cu mărgăritare, însă, i se făcu dor de Peleş şi de Dîmboviţă