Page 96 - 1906-13-16

354 LUCEAFĂRUL Nrui 13-16, 1906.

şi de multeori se ruga fruines să se ’ntoarcă osîndeşte a petrece iarna într’o desăvîrşită ne­
în ţară, „la casa eî, la Buculeşti". mişcare.
Crăciunul acestui an (1873) fu sărbătorit ca Sufere cu bărbăţie şi resemnare şi abia în-
niciodată. In sala Ateneului s’aii adunat sute primăvara anului 1876 e de tot vindecată şi
de copii săraci şi orfani cărora, în jurul unui poate primi maieu voie-bună pe mama sa, înso­
pom de Crăciun, domnitorii le-au împărţit haine ţită de cea mat veche şi singura guvernantă
şi bani. care-î fusese dragă, Dra Lavater. In August,
Principesa Maria le mai dedea şi jucării şi suveranii ar fi dorit să petreacă pe principesa
se juca cu ei ca cu nişte fraţi. Frumoasă şi de Wied înspre casă, dar mersul îngrijitor al
bună în rochiţa ei albă, numai aripioarele îi afacerilor din Orient îi împedecă.
lipsiau ca s’o poţi lua drept un îngerel. .. In Aprilie 1877 războiul izbucneşte şi pe
Dar nu le fu dat părinţilor nici ţării să se cînd Domnul Carol se luptă vitejeşte la Griviţa
bucure de aşa comoară. şi la Plevna, Doamna luptă să-şi vadă toţi ră­
In Dumineca Floriilor copila se ’mbolnăvi niţii la adăpost, îi îngrijeşte şi-i mîngăie, îi
de scarlatină. Toate îngrijirile au fost zadar­ îmbărbătează cu vorbe bune şi-şi cîştigă din
nice. In Joia mare sufletul alb ca fulgul se partea supuşilor dragostea şi recunoştinţa şi
'nălţa pe-o rază, sus la Dzeu... Fu înmormîn- numele sfînt de „mamă" a acelor îndureraţi. Cu-
tată în grădina palatului dela Cotrocenî — iar noscînd mai de-aproape însuşirile bune şi fru­
nefericita ei mamă rămase, cu sufletul îndure­ moase ale supuşilor săi, o dragoste neperitoare
rat, In veci nemîngăiată. se plămădeşte între Doamnă şi poporul eî
Numai cu scrisul şi-a putut amorţi durerea viteaz.
cea fără de margini. Ba s’ar părea chiar că această Un sergent, invalid bătrîn din Dolj, care avu­
durere îi smulge cele mai duioase şi mai de- sese parte să-i simtă mîna pe fruntea ’nferbîn-
săvîrşite versuri. In versuri îşi chiatnă copila, tată şi s’o vadă şezînd pe dunga patului în
o leagănă, o desmiardă, îi vorbeşte şi, după spitatul improvizat de ea la Cotrccenî numai pentru
multă zbuciumare zadarnică, pleacă capul cu răniţii români, povestia cu înduioşare, cine ştie
resemnare şi se mulţumeşte s’o revadă fie şi pentru a cîta oară : „Mult era frumoasă şi bună
numai în vis şi închipuire: şi miloasă, Maica Regina ! Şi nu se fălia ea,
măi fraţilor, nici atituca ! (şi arăta vîrfu dege­
tului). Cînd intra pe uşă, gîndiai că intră maica
Adeseori privirea spre uşa ta închisă
Îndrept, purtînd nădejdea că s’ar putea să vil, Domnului şi dacă te ţinea ea de mînă, nu
Cu paşi pripiţi, zglobie, cu faţa rumenită, ziceai nici două de ţi-ar fi tăiat doctorii şi braţele
Să-mi mai aduci din cele pierdute bucurii. şi picioarele ... !“
La 14/26 Decembre, în mijlocul esclamaţiunilor
De-ar fi să fie numai o umbră trecătoare
Şi totuş al mefi suflet pustiu, întunecat, şi-a strigătelor însufleţite se ’ntorc în capitală,
S’ar lumina pe-o clipă de dulcea fericire, Domnul Carol învingător, iar Doamna mîndră
Ce umbra ta, drag înger, pe-o clipă i-ar fi dat. de soţul iubit şi fericită că-şî împlinise şi ea,
alături de el, o sfîntă datorie.
Şi dacă tu din uşe mi-ai face semn cu mîna
In amintirea şi drept recunoştinţă pentru jert­
Că trebui să te ’ntorci, c’aşa e voia Lui,
M’aş mîngăia că totuşi mi-a ’ngâduit norocul fele aduse, pentru îngrijirile date răniţilor, vă­
Să mai revăd aievea comoara ce pierdui. duvele, mamele şi soţiile oficerilor aduc prin­
cipesei Elisaveta o statue, care o arată pe ea
In Iulie 1874, Doamna Elisaveta, atinsă şi însăşi stîmpărînd setea unui rănit. Doamna,
fiziceşte de zdrobitoarea lovitură a sorţii, se adînc nuşcată, le mulţumi, recunoscînd că fără
’mbolnăveşte greă. După o cură Ia Franzens- de ajutorul lor n’ar fi putut face cea ce a făcut
şi încheie astfel:
bad şi cîteva săptămînî petrecute în Englitera,
într’un orăşel la marginea mării, se întoarce „Statuia aceasta, să fie dar monumentul tu­
la Sinaia şi în Octomvrie cade din nou bolnavă turor femeilor române cari ca şi eroii noştri
şi mat primejdios. O amorţeală a picioarelor o şi-au făcut datoria faţă de patrie."
■ *