Page 98 - 1906-13-16

356 LUCEAFĂRUL Nrul 13-16, 1906.
româneşti îndemnuri, — din vîrtejul unui mediu aveam lipsă mai urgentă. Continuarea ei fiind mai uşoară,
atît de străin de noi. nădăjduim o deplină reuşită.
Inşirarca aceasta de fapte e suficientă pentru a se
Acum ne întoarcem acasă. Peste clipele de convinge orişicine de hărnicia noastră şi pentru a ne
nedumerire ale începutului am trecut. Cărările de face vrednici de sprijinul publicului, care în viitor spe­
înaintare ale muncii noastre ne sînt pe deplin răm să ne dee mai cu drag mină de ajutor întru
lămurite, şi începem noul period de muncă cu desăvîrşirea gîndurilor noastre
conştiinţa încrederii şi puterii pe care ţi-o tre­ Neamul Românesc. In clipe de senină îm­
zeşte sentimentul întoarcerii Ia vatra ta. păcare cu soartea vitregă din trecut, în clipe
Numărul viitor al revistei va apărea la Sibiiu de mulţumire cu nădejdile ce le putem urzi
unde se mută redacţia şi administraţia noastră pentru viitor, cum sînt zilele acestui an jubilar,
la începutul lunei Septembre. pe lîngă sărbătorirea vredniciei, se cuvine să
stăruim şi asupra scăderilor şi greşelelor, ce
UN AN DE LUPTĂ. S’a împlinit anul decînd revista
„Luceafărul" şi-a înfiinţat institutul de arte grafice şi stau stavilă în calea înaintării şi închegării
de editură. Scopul ce l-a urmărit a fost cel de-a în­ neamului nostru. Mărturisirea sinceră a păcate­
lesni o mal intensivă propagandă cultural? şi cel de-a lor e un semn de căinţă, iar canonul să ne fie
lărgi activitatea literară a celor grupaţi în jurul revis­ îndreptarea lor. Să ne uităm deci fără sfială
tei, prin editarea de cărţi bune. Cînd am văzut primele drept în faţa lor şi pocăindu-ne să ne străduim
coloane de plumb eşitedin mina spornică a culegătorilor a mîntui măcar pe pizmaşi de ele.
români şi cînd s’au pornit vîrtelniţele maşinii de tipar,
ni se părea că începem o viaţă nouă. Ne legănam în Pomenim adeseori şi cu mîndrie un nume:
cele mai altruiste visuri de îzbîndă. — Zilele unui an Neamul Românesc. îl pomenim fără să-l cunoaş­
sînt însă multe şi pentru noi au fost tot atîtea vieţi tem, cei mai mulţi, în fiinţa lui întreagă din trecut
din greu trăite, a căror hărnicie, ascultind povaţa în­ şi din present. Vorbim neîncetat de unitatea cultu­
ţeleaptă a lui Seneca: Singulas dies singulas vitas pută, rală a acestui neam fără să ne dăm seamă că toc­
se cade să o examinăm în cîteva rîndurî. — Experienţa
unui an ne-a dovedit că obştea cărturărească dela noi mai cunoaşterea Iui, în toate manifestaţiunile
nu înţelege încă însemnătatea unei mişcări literare, prii vieţii, e singura cale spre această unitate.
urmare nu-î dă nici sprijinul aşteptat de cei idealişti. Unitatea unui neam e reprezintată prin con­
Aceasta e cauza că din cele cîte făgăduiam în numărul ştiinţa lui naţională înainte de toate, iar această
din Iulie 1905 al revistei noastre, n’am putut împlini conştiinţă e chemată la viaţă mai ales prin cu­
decît o parte.
noaşterea trecutului propriu şi prin cunoaşterea
Cea mai norocoasă dintre făgăduelî a fost editarea
scriitorilor grupaţi în jurul „Luceafărului." Aproape deaproape, din present, a celor ce sînt de-un
întreaga literatură de dincoace, în cursul anului trecut, neam şi vorbesc o limbă.
se mărgineşte la volumele editate de noi. Dările de Trecutul cu faptele lui trezeşte în noi cultul
seamă din ziarele şi revistele noastre — ba chiar şi străbunilor şi mîndria de urmaşi ai lor. Mai e
străine — dovedesc îndeajuns valoarea acestor volume, şi un povăţuitor păţit al vieţii de astăzi. Iar
cari unora dintre autori le-a asigurat un nume stator­
cunoaşterea din prezent a celor de-un neam,
nic în literatură, de pildă Dior Octavian Goga şi I.
Agîrbicean. Şi dacă publicul n’ar stărui în credinţa că deşteaptă interesul faţă de frămîntările vieţii
sărăcia e o condiţie de viaţă pentru un artist, ci ar româneşti de pretutindeni, care pe lîngă con­
arăta un interes mai vădit, cumpărînd mai cu spor căr­ ştiinţa naţională desăvîrşeşte şi comunitatea de
ţile de literatură frumoasă, atunci am fi putut împărtăşi interese. Această încopciare a traiului de ieri cu
pe autori de un oarecare venit după munca lor. Aşa,
însă, ne-a fost cu neputinţă a relribui osteneala multora cel de azi, face cu putinţă limpezirea viitorului;
dintre scriitori, iar idealismul încă îşi are hotarele sale. ea ne călăuzeşte paşii spre ţinta finală: visul
Biblioteca scriitorilor străini am început-o cu iliada unităţii noastre.
lui Otner. Ne-ar plăcea dacă desfacerea acestui prim în vederea acestui viitor, dela care ne-aştep-
volum ne-ar face cu putinţă să continuăm cu divina tăm vîrsta de aur a zilelor noastre, astăzi s’a
Comedie a lui Dante, tradusă de d. G. Coşbuc şi cu pornit o mişcare românească în toate ţărişoarele
Faust a lui Goethe, tradus de d. I. Gorun. Continuarea locuite de Români. Şi ca această mişcare să
unei asemenea biblioteci ar însemna o adevărată re­
fie încununată de izbîndă, trebue să ne desvă-
naştere a culturei noastre literare.
ţăm de păcatele nepăsării şi ale desorientării.
In locul bibliotecii teatrale, pe care am pus-o în ve­
derea publicului, am pornit Biblioteca Copiilor, de care Revistele literare cari admit naţionalismul în