Page 99 - 1906-13-16

Nrul 13-16, 1906. LUCEAFĂRUL 357
artă sînt reprezentantele acestei mişcări, care a care noi n’avem nimic de învăţat. Aruncăm
dat literaturii un nou avint, îmbogăţind-o cu piatra fără să ne dăm seama că iovim tot în
opere de adevărată valoare artistică. In timpul noi înşine, descoperindu-ne ignoranţa. Această
din urmă, această mişcare încearcă a cuceri şi judecată e moştenită şi se mai menţine adine în­
alte tărîmurî ale vieţii româneşti prin revista rădăcinată în sufletele oamenilor, fiindcă nu cu­
Neamul Românesc, condusă de dl N. lorga. nosc Regatul, sau cunosc numai părţile lui
Această individualitate revoluţionară în preme- slabe. Cunoştinţele din tren cu fraţii din Regat şi
nirea şi îndreptarea culturei noastre e o fericită cunoaşterea pribegilor flămînzî ce exploatează nai­
întrupare a unităţii noastre naţionale. Cunoscă­ vitatea şi ospitalitatea noastră, nu sînt suficiente
tor al trecutului şi-al prezentului, e cel mai aprig pentru a-ţî formula o părere asupra unei ţări.
deşteptător al conştiinţei de rasă, cum a fost şi Precum falş şi rău e să ne luăm după certele
Eminescu. Revista d-sale îmbrăţişează, în ca- interne, cari se manifestă mai ales în viaţa po­
drale-i deocamdată strimte, viaţa românească litică. Munca pozitivă a vieţii culturale şi ştiinţi­
de pretutindeni, silindu-se a fi oglinda credin­ fice de acolo trebue să ne atragă luarea aminte,
cioasă a intereselor tuturor Românilor. ca singurile cari ne pot da o icoană adevăratăa îna­
Echoul acestor străduinţe sfinte pătrunde intării, şi a luminării, ce trebue să ne cuceriască.
însă anevoie, fiindcă cele mai multe suflete şi Expoziţia generală română din acest an e un
astăzi sînt amorţite, dorm somnul letargic al prilej binevenit pentru a ne căi de credinţa
nenorocirilor noastre din trecut. noastră falşă, văzînd progresele României în
Să ne oprim numai asupra Românilor din toate ramurile. Nu putem sfătui îndeajuns pe
Ungaria. Un vlăstar de neam, de altfel mîndru toţi ca să aducă această jertfă românismului;
de individualitatea Iui, îşi scutură în vînt ple­ să meargă la Bucureşti, pentru a-şi premeni
tele strămoşeşti şi priveşte din olimpul min- sufletele şi a-şi lumina minţile.
drieî neînţelegătoare hărnicia şi pornirile bune Cum cunosc urmaşii de azi pe fraţii din Bu­
ale celorlalţi Români. covina, Basarabia şi Macedonia, nu mai e ne­
Mîndria se razimă pe-un trecut apropiat, în voie să amintim, fiindcă ţărişoarele aceste ro­
care cei dela noi au aprins făclia culturii şi-a mâneşti par’ că sînt risipite pe alte continente.
deşteptării naţionale. Lumina minţilor şi entu- Iar dacă ne întrebăm, cum ne cunoaştem pe
siasniul inimilor de aici au trezit la viaţă întreg noi înşine, pe cei ce stăm sub ocrotirea coroa­
românismul. Pentru aceste fapte slavă şi închi­ nei Sf. Ştefan, atingem călcîiul lui Achile al
nare se cade înaintaşilor vrednici. Urmaşii de „mîndriei" noastre. Să se întrebe fiecare dintre
astăzi însă ar trebui să le urmeze pilda şi cu noi, cum cunoaşte trecutul nostru, cultura noa­
o îndoită hărnicie să caute a îmbogăţi cultura stră şi viaţa românească din toate părţile Un­
românească, răspîndindu-o pînă în păturile largi gariei şi să răspundă. Sîntem siguri, că puţine
ale poporului, care şi azi poartă jugul ruşinos răspunsuri vor fi fără remuşcări de conştiinţă
şi umilitor al analfabetismului. Cei cari des- şi puţini cei cari nu vor trebui să roşiască.
vnormîntau tainele trecutului, dovedindu-ne ori­ Cititorilor dăm în acest număr toată istoria
gina împărătească, cei cari scriau gramatici şi Românilor, ştiind bine cît de puţin e cunoscută.
dicţionare, s’au gîndit prea puţin la ţărănime. Prin aceasta credem a sărbători mai potrivit şi
Şi greşala lor a fost prea puţin îndreptată de mai demn, aici la noi acasă, domnia de patru­
urmaşi, cari în toate privinţele sînt numai ur­ zeci de ani a primului Rege al României.
maşi. N’aîi nici dragostea de muncă, nici acel înţelepciunea şi hărnicia acestuia să ne ser-
sfînt entusiasm pentru învăţătură a celor vechi. viască de pildă, căci numai astfel va sosi şi vre­
Abia sînt în stare să urmăriască cultura ro­ mea Românilor în această ţară. Numai prin muncă
mânească propovăduită azi de cei din Regat, conştientă şi cultură largă ne vom răscumpăra
cari ne-au luat de mult făclia din mînă şi de visurile legănateîn cîntecile noastre, atunci numai:
a cărei lumină nu vreau să ştie. Cei mai mulţi
Toată ţărîna gliei desrobite
stăruie şi azi în credinţa falşă că România e Şi munţii toţi şi-adîncurile firii
o ţară înapoiată în cultură şi moravuri, de la Vor prăznui din pacea lor urnite