Page 27 - 1906-17-18

Nrul 17—18, lâ()6 LUCEAFĂRUL 385
El, orbit, se sculă, se năpusti asupra-î. Ea, se Şi aşa, alintată de gîndurf, rătăcia po străzi
retrase ... el isbi în g o l . . . Ba nu, lovi ceva; lovi în neştire. Intr’un tîrziu numai îşî reveni şi
cuibul de vrajă al iubire! neasemănat de fru­ putu să priceapă puterea de ispită ce s’ascunde
moase. Şi o rană se făcu în inimile lor, care nu în ele. Cum să-şi lase ea copilul, copilul ei frumos,
se va maî vindeca niciodată. Nici lacrimile, nici cum nu maî are nimenî. Cum să şi-l lase orfan?
razele de soare nu vor mai putea ţese firile iubirii, Copil fără mamă pe l u m e ! Ce e un copil fără
sfărîmate aşa de brutal şi aşa de neomenos. mamă? 0 floare ursită să trăiască de-apururî
Şi ea i-a strigat din uşe: »laşule!«... şi a în umbră. Floare! î! trebue soare şi ea are în
plecat cu gîndul să nu se mai întoarcă. . . suflet maî mare căldură decît soarele, şi la căl­
dura asta trebue să-I crească copilul.
Cît o fi umblat singură pe uljjfc cine ştie! Stăpînită de gîndurile acestea o porni spre
Intr’un tîrziu s’a trezit în faţa unei biserici. casă. Era tîrzifi cînd a ajuns şi n’avu curagiul
Pe porţile mari deschise rătăciaîi pînă afară cîteva să intre. Obosită cum era căzu pe trepte şi în­
accente frînte din cîntecele de vecernie. Se opri cepu să plîngă. Erau laerimî fierbinţi în plînsul
trudindu-se să-şi adune minţile. I se păru c’a ei, lacrimi de m a m ă . . .
trecut printr’o furtună, care-î smulsese ceva din Dimineaţa abia începu să uice scările cu teamă.
inimă. Şi se simţi aşa de străină în mijlocul Intră în odaia e! şi dintr’o pornire nepricepută
lumii, care mişuna prin toate părţile. ridică perdelele să intre soarele. Şi sc lumină
încet, încet, ca şi cînd s’ar desface negurile atuncea casa de par’că a! fi aprins o sută de
de pe dealuri, începu ea să vadă ce se întîm- candel!. Işî sărută copilul uşor să nu-1 deştepte şi
plase. Şi simţi atunci un desgust de viaţă şi de prinse să deretece prin odaie cu o linişte voită.
toate minciunile amăgitoare ale vieţi! omeneşti. Toate păreau c’afi intrat în vechiul făgaş al
Şi ’n momente de acestea ca prin farmec se vieţi! de altădată. Toate ? ...
ridică trecutul cu ceasurile lui limpezi. Şi-î veni Nu, nu puteau să intre toate.
în minte tinereţea cu nădejdile. Şi din toate re- Cuibul de vraje al iubiri! lor era pîngărit şi
săria tot mal sinceră o figură cu ochi albaştri! aii sburat din el toate iluziile şi toate visurile
şi buni. Pietro, sărmanul Pietro, dac’ar şti-o el! de altădată. A rămas gol.
I-ar întinde el mîna? O, da, desigur! El n’ar Firile cuibului vor fi ţesute iarăşî — ce nu
avea inimă s’o lase în desuădejde. Are să meargă pot face minile unei femei? — Dar aceea umbră
la el şi cu braţele să-! înlănţue gîtul puternic de ură din suflete nu va avea vreme să moară
ca să nu se maî desfacă niciodată! El e bun într’o scurtă viaţă de om.
Fetru.
şi n’are să ’ncerce niciodată să-î desfacă braţele.

0 du-mă sus . . .
Do Gda Wogri.
0 du-mă sus pe culmi unde străluce €> du-mă sus pe culmi şi-mi dă iubire
Cîmp de zăpadă ’n soare ... netopit In schimb pentru iubirea mea de azi...
Acolo unde vulturul se duce Să rătăcim căutînd ... nemărginire
in zborul lui măreţ... neobosit. Acolo sus între ciclami şi brazi...
Acolo nu-i pămînt şi niciodată ... Aici sînt neguri, inima-mi apasă ...
£)in lumea mare nu pătrunde dor, Şi poezia moare ’n umbra sa
Acolo, de povară uşurată, Acolo sus, o vino, şi mă lasă
^un crucea jos, mi-e bine, mi-e uşor. f z culme să ’nţeleg iubirea ta.
Maria Cunţan.