Page 3 - 1906-17-18

LUCEAFĂRUL

REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
SUB DIRECŢIA
Dior: ALEXANDRO CIOKA, OCTAVIAN GOGA, OCTAVIAN C. TĂSLAOANO.

ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.
&
F\ c a s a .

După, o tăcere cam lungă, batem iarăşi la uşile voastre, iubiţi cetitori, rugîndu-Vă,
după cuviinţă, să ne iertaţi pentru întârzierea de două luni, cît timp această revistă a
lipsit de pe mesele voastre. Iertaţi-ne zăbava şi nu mai întrebaţi de cauzele el, căci ar
fi să fărîmăm în cuvinte povestea lungă a unor zile grele, ca să ne putem justifica.
Salba de amintiri amare, vouă nu v’ar aduce nici o mîugăiere, iar nouă, reînvierea lor,
ne-ar cerni sufletele. Vă rugăm dar’ să nu ne mai întrebaţi! Cunoaşteţi soartea pribe­
gilor printre străini şi ştiţi potopul de necazuri ce li se pune stavilă în cale, pînă să
ajungă la vatra părintească... Pribegi am fost — din neam pribeag!
Mulţumim Celui de sus că ne-a ajutat să poposim în bună pace pe pămînt ro­
mânesc, într’un colţ din sinul românismului, de unde iată-ne c’am ajuns din nou la
vetrele voastre, cinstiţi cetitori, să vă zicem din toată inima: Bine v’am găsit! —
şi să vă desfăşurăm vrerile şi gîndurile noastre din viitor.
Ajunşi aici în preajma munţilor făr’ de noroc, sufletele noastre se simt înviorate
de nădejdi nouă; ca Antheus din poveste ne simţim prcmeniţl de puteri proaspete pentru
lupte şi izbînzi ce trcbue să vină.
Culmile munţilor, în haină albă de moşnegi cuminţi, ne chiamă zi de zi, din
revărsatul zorilor şi pînă ’n seară, să le curăţim creştetele de ruşinea miezuinelor, ce
vremurile maştere le-au încremenit între sufletele celor de-un neam.
Şi le vom asculta chemarea!
Revista »Luceafărul« a propovăduit neîncetat, a înlesnit chiar, unitatea culturală
şi pînă acum ; ajunşi acasă, ne dăm şi mal bine seamă, cît sîntem de îndepărtaţi de
acest ideal. De aceea vom întrebuinţa toate mijloacele, cari cadrează cu programul nostru
de fapte, pentru a apropia pe ai noştri de cultura mal înaintată din regat şi de graiul
mal desăvîrşit şi mal frumos de acolo. In limba scrisă am făcut deja progrese însemnate.
Aproape toate publicaţiunile dela noi azi se scriu într’o limbă mult superioară celei de-acum
cinci ani. Peste alţi cinci sau zece, cînd generaţia tânără va stăpîni, nădăjduim că se
va scrie şi mal bine şi că se va îndrepta şi limba vorbită cărturărească, care în multe
părţi e încă monstruoasă. Nădejdile de îndreptare ni se trezesc, cînd vedem cum cel
mal buni dintre tinerii dela noi trec graniţa României minaţi astăzi n u m a i de dorul
învăţăturii româneşti. Şi toţi se vor întoarce şi cu mîndrie de apostoli vor lumina pe cei
de-acasă rămaşi în urmă.
Munca nu va fi uşoară, fiindcă mare este puterea întunerecului şi îndărătnicia
obiceiului. Dar adunîndu-ne umăr la umăr toţi cel ce credem în isbînda i d e a l u l u i ,
prefacerea de îndreptare va urma de sigur.
Şi vouă, iubiţi cetitori dela noi, vi se impune, ca o sfîntă datorie, să ne spriji­
niţi în realisarea acestor gînduri bune, căci puterea cea mal mare voi o aveţi. Din toate