Page 30 - 1906-17-18
P. 30

388                        LUCEAFĂRUL               Nrul 17—18, 1906.

                        O zază.               Geţi cei lipsiţi be-a bzagestei pcvaţă,
                                             cRătăcitczi pzin neguzâ şi ceaţă,
                                G/lizesei mate.
                                              (Lcţi cei feziţi be-a scazelui că/buză,
                                              3ngenuncfiiaţî be iele şi be uză,
            (Le-apzcpie, te-apiopie be mine
            Şi-ascnltă-mă, fzumoasa mea minune:  3nfziguzate suflete muncite
                                              SP)e-o veşnică, zabaznică azsuză,
            &u sînt supusul fivii înţelepte   Ge hau pzimit iuSize în viaţă,
            3ncftinătoz la glie şi la scaze;  Gu patima buzezii loz unite
            Glt’au învăţat pczuncile ei bzepte,   3şi înflăţesc apzinsa mea peznize,
            Snbemnul loz cuvîntul meu îl spune.  3i băii avînt şi nouă întăzize, -----------------
            Stuf cîntăzeţul celei fază nume,  Si g/asuzi nouă stzuna mea învaţă.
            Qfn stzigât zmuls be-a vzemilcz vîltcaze
            GDin vifczul buzezi/oz bin lume.  Silă cfîiamă ţaza celcz făză soaie,
            Mult tăinuita fizii înbzumaze     3)uzezea loz şi azi mă înfoază.
            Glia plămăbit bin uză şi iuSize,
                                              ePiiveşte-o zază Slînbă cum coSoază
            Glii-a bat buzezea lumii moştenize,
                                              3>e sus bin cez şi-a ncastze fzunţi sâzută:
            Slmazul ei să-l cczotesc pe stzune.
                                              Scite sfîntă. tainică şi mută,
                                              €1 pziSegit bin lumea ei be gniaţă
            (Le-apzcpie, te-apzopie be mine,
            SVzeaiî mîna ta, minunea mea Sălae:  Spze lamuza văpăii ncastze sfinte,
            €lzi, sud apzinsa ceziului văpaie,  bDczinb iuSize stzălucizii sale.
            3n stzălucizea mînbzei liciţi alfastze,
                                              3'zumcasa mea ea se va buce ’n cale,
            Să se nfzăţească sufletele ncastze,
                                              cPâtăcitoaze, nnbeva bepazte,
            Să se topească ’n fizea ’nbzăaostită
                                              Xîng un Sczbeiît păzăginit be scazte,
            €ltît pziscs be viaţă netzăită
                                              Pfnbe-c fecicază Harnică, tzubită,
            Ge zăzvzătit îmi fulgeză pzin vine.
                                              Gu cSipul stîns be-a lipselcz ctzavă,
            €lzi sufletul, tzubit ceteţ be stele,  Ge mcazte-an sc-.is pe fzuntea ei Sclnavă,
            Stzăjezul tzeaz al visuziloz mele,  Gu acu ’n mîna alSă, ostenită
            3ntz azipat stzăSate Scita ’ntzeagă;   SX abozmit pe pînza chinuită;
            ePătzunbe sus şi ii bzumu-i se ’nveşmîntă   (Lzemuzătoz va tzece pzin fczeastză
            Gu zevăzsazea ceziului senină,    3n cSiiliuţa umebâ be laczimi,
            Gu cingătcazea alSă be lumină,    Xăsînb un stzcp bin feziciiea ncastză.
            Gu tot azgintul pulSezii mâzunte ;
                                              3n clipa asta tainică şi maze,
            3n bzumul lui bin stele-şî face punte,
                                              Gînb noi, topiţi în buhe mSzăţişaze,
            ePătzunbe sus, în Scita caze cîntă,
                                              3eztţim iufjizii sufletele ncastze,
            Şi-atîtea taine sus beşleagă.
                                              (Lzemuzătcazea zază călătcaze
            €lzi, mintea mea puzeebe să ’nţeleagă
                                              (Silinţă somnul tzubnicei fecicaze
            ai vieţii mele iest ascuns în stele,
                                              Şi-i luminează faţa ostenită,
            Găci stelele îmi spun cuvînt anume:
                                              Gu vzaja ei întzucfiipînb un zimSet
            Gă ’n patima îmSzăţişăzii mele
                                              elezicitcz pe duza ofilită.
            Şi-a fezecat iuSizea ei o lume.
                                                                    Octavian Goga.
              („ V. II. u  Nr. 6.)        ^
   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35