Page 32 - 1906-17-18

390 LUCEAFĂRUL Nrul 17—18, 1906.
Drept vorbind, dorinţa dluî G. Maillard arată însemnat. El propagă postulatul că^de dragul
unica soluţie, care mal este cu putinţă: Dacă progresului autorii trebue să fie desinteresaţi,
legiferăm, să legiferăm cel puţin ca strămoşii că — aşadară — orice interes precuniar are drept
noştri Romani, adecă aşa, incit să servim, ca el, urmare o scădere, mal mică sau mal mare, a
drept pildă şi străinătăţii şi posterităţii. acelui progres.
Ziua întîia s’a încheiat cu o e p i g r a m ă Ce sus se înalţă gînditorul, care dă această
asupra tuturor discuţiunilor. A rostit-o, fireşte, pildă de atitudine iubitoare de oameni şi nobilă!
un Francez spiritual şi celebru: Camille Fla- Multă dreptate au şi aceia cari adaogă : Dacă
marion. în adevăr, deşi aderent al dreptului de este nobil să cugeţî aşa, de ce ar fi rău ca şi
proprietate, se putea ca acest intelect vast să l e g i s l a ţ i i l e s ă i m p u e n o b l e ţ ă a u t o ­
piarză din vedere obiceiurile — era să zic nă­ r i i o r , c a r i n ’ * 6 a î i d e l a f i r e ? De ce ati­
ravurile — şi trebuinţele muritorilor de rînd, tudinea lui Flamarion n’ar şedea bine şi unul
care, cerînd hrană intelectuală, ţin ca şi această faur de comedii, pe care le prelucrează dl Gusty
hrană să li se vînză cît mai eftin ? Să li se vînză sau — dac’ar scrie bine — chiar şi dl Fagure (Doi
chiar cu oarecare pagubă, c’o lipsă de cîştig, autori, care vieţuesc în Bucureşti) ? De ce ideile
a autorului? Do bună samă nu. De aceea Fla- nemţeşti să fie supuse la taxe, cînd poporul
marion a rostit citeva fraze, pe care autorii, nemţesc a hotărît într’o zicală că G e d a n k e n
cel mari ca şi cel mici, ar face bine să şi le s i n d z o l l f r e i , ca, adecă, ideile nu plătesc vamă.
însemneze ca motive pentru faptele lor bune. Flamarion avea totuşi dreptate să adaoge, că
Flamarion a zis 1 ): »Cît despre mine, personal, dacă autorii sînt nobili, noi, s o c i e t ă ţ i l e , n u
voiţi spune numai atîta, că nu mă supără să trebue să permitem ca producţia lor să fie a
fiu furat şi că sînt cam obicinuit cu aceasta... tuturora, să fie lăsată la dispoziţia oricui, de­
Am în biblioteca mea rafturi de traduceri ru­ oarece producţia intelectuală este »şi mal cu drept
seşti, daneze, olandeze, ungureşti, sîrbeştl, tur­ cîştigată decît cea mal mare parte a averilor
ceşti, greceşti etc. ale operelor mele. Mi se pare celor mari...*
chiar că nu-mî lipseşte nici România. Să mă Flamarion împacă astfel două extreme, inte­
p l î n g o a r e d e a c e s t e t r a d u c e r i , p u b l i ­ resul celor mulţi cu interesul celor puţini. Cum
c a t e m a l t o a t e f ă r ă c e a m a i m i c ă a u t o ­ însă, n’a spus. Iar Cum cere un răspuns concret;
r i z a r e a m e a ? N ’ a m f ă c u t - o n i c i o d a t ă , cum este stînca, de care şi legislaţia viitoare
precum nu nram plîns nici pentru reproducerile românească ar face bine să nu se isbească, să
prin jurnale.* lată cum vorbi omul conştient, se ferească pentru-ca să nu prea calce interesul
că în lumea aceasta este unul dintre cel mal p r e c u m p ă n i t o r al mulţime! de dragul unul
aleşi şi care-î face atîta bine fără să-î ceară interes fără ’ndoială îndreptăţit al autorilor.
decît un mic semn de recunoştinţă, cum este înainte de a răspunde la acest c u m, ea va
trimiterea unul exemplar pentru rafturile amin­ trebui să hotărască două chestii: Care sînt
tite! Şi Flamarion adaose: »Ca să resumăm, astăzi interesele culturel româneşti şi ce raport
domnilor, voiu zice că scriitorul ştiinţific, fie el cu scriitorii străini şi naţionali le-ar putea servi
Buffon, Humboldt, Arago sau Darvvin; că scrii­ mal bine, fără ca aceştia să se mal plîngă ? J )
torul filozof, fie el Descartes, Pascal, Kant sau Cu problemele acestea se va ocupa mal întîl
Spencer, priveşte opera cam cu a l ţ i o c h i o comisiune numită de ministerul instrucţiei,
decît s c r i i t o r i i l i t e r a r i . Produsul pecuniar iar comisia va aproba probabil raportul şi studiul
este lucrul cel mai puţin interesant pentru el. ce-1 va face, într’o sub-comisie, un membru al
Ceeace el doresc înainte de toate este r ă s p î n - el, dl Tr. G. Djuvara.
d i r e a i d e i l o r l o r şi ar da, cred, aproape toţi Raportorul, un specialist al chestiei, a fost
autorizaţii!nea gratuită de a se traduce operile bine ales. El este scriitor sau, mal exact, a fost
lor în toate limbile, cu gîndul de a folosi p r o ­
') D. e. Şcoala fiind cel mal puternic instrument de
g r e s u l u i o m e n i r e ! . *
cultură, ce se va decide relativ la tipăririle în folosul
Cuvîntul din urmă este fără îndoială cel mal şeoalei? Eu aş cere d. e. cea mai deplină libertate de a
afara* din scrieri foc prometeic în folosul generaţiilor
') După traducerea Universului.
tinere.