Page 4 - 1906-17-18

luceafărul Nrul 17—18. 1906.

colţurile româneşti aţi fost de curînd la Bucureşti, aţi văzut acolo icoana vredniciei
neamului vostru, v'aţi întors din ţara fraţilor întineriţi de entuziasm şi de nădejdi;
căci aţi văzut, ca Moise, Caananul viitorului nostru. Ajunşi acasă deslegaţi-Vă limbile
— chiar şi cele de foc — şi spuneţi povestea frumoasă ce-aţl trăit-o în cele cîteva zile pe
pămîntul românesc. Spuneţi că neamul nostru ce-a trăit veacuri de-arîndul îngenunchiat
de vijeliile sorţii, azi vrea să trăiască ca neam luminător aici la poalele Carpaţilor.
Spuneţi-le tuturor că astăzi fraţii din Regat nu mai trăiesc vremurile de umilinţă şi de
întunerec, că sînt fruntea popoarelor vecine, că sînt admiraţi de străinătatea întreagă
şi că datoria noastră, a celor de sub stăpînirea altor domni, este să ne străduim din
toate puterile să ţinem pas cu ei în cele bune. Pogorîţi-vă, iubiţi cetitori, mai ales între
popor şi treziţi-î dragostea pentru cartea românească, spuneţi-i în limba lui povestea mi­
nunată a neamului de pretutindeni.
Norocul nostru a celor dela această revistă a vrut să ne strămute acasă, deschi-
zîndu-ne un uriaş teren de activitate tocmai pentru propovăduirea culturii în popor. Şi
ne va ajuta Dumnezeu şi oamenii lui cu suflet bun şi cinstit să ne robim toată vigoarea
tinereţii şi toată înţelepciunea minţii acestei chiemări sfinte. Ştim prea bine că lumea nu
se preface de pe-o zi pe alta, dar ne dăm tot aşa de bine seama că începutul de a da
poporului slovă românească scrisă de oameni, cari, pe lingă dragostea nefăţărită, au pu­
tinţa şi chiemarea să-l lumineze, trebue să se facă. Vom fi prea mulţumiţi, dacă după o
muncă de o viaţă întreagă vom reuşi să împodobim poliţele bordeelor ţărăneşti cu cărţi
scrise mai bine decît cele mai multe de pînă acum. Cei ce vor veni în urma noastră, mai
vrednici şi mai buni, vor găsi un ogor pregătit pentru a desăvîrşi cultura şi bunăstarea
ţăranului, care pînă acum a avut prea puţini prieteni adevăraţi şi pricepuţi.
întoarcerea noastră acasă ne deschide şi alte căi de activitate. Ajunşi aici în
vîrtejul vieţii româneşti, vrînd-nevrînd luăm parte la toate frămîntările cari determină
evoluţia noastră socială şi culturală. Chestiunile la ordinea zilei, pe cari pînă acum le
atingeam numai incidental, de acum încolo o să le urmărim cu o deosebită atenţiune, ori
unde s’ar ivi ele.
Problemele ce preocupă bisericile, dar mai ales şcoalele noastre, cu cari pînă acum
nu ne-am ocupat aproape de loc, în viitor o să-şi aibă locul cuvenit Î11 coloanele acestei
reviste. Nu vom uita nici chestiunile economice, întru cît ele stăvilesc sau promovează
înaintarea noastră culturală.
Cu multă luare aminte ne vom ocupa de viaţa socială, care se prezintă înveninată
de multe patimi şi de multe greşeli, a căror sanare uneori cer un tratament mai radical.
In discutarea tuturor acestora vom păstra obiectivitatea întotdeauna, iar dacă uneori
ne vom uita de duhul blîndeţii să nu ni se iee în nume de rău, fiindcă la baza tuturor
va străjui adevărul, gîndurile bune şi cinstite.
După toate cîte le-a m spus acum şi în trecut, această revistă tinde să fie o oglindă
a vieţii culturale a Românilor din Ungaria.
Literatura şi celelalte arte în viitor vor fi şi mai îngrijite; dacă ne vor permite
mijloacele avem de gînd a da reproducerile după pictura clasică făgăduite de mult. Am dori
să facem Luceafărului şi un adaus muzical, în care s’adunăm cîutecele noastre poporale.
Şi dacă vom ajunge la un rezultat bun, realizînd toate aceste, după o muncă grea,
— Dumnezeă e cu noi!
Cu aceste gînduri şi cu inimi curate intrăm din nou în casele voastre, iubiţi
cetitori, rugîndu-vă să ne staţi într’ajutor pentru izbîndirea idealurilor noastre.

Oct. C. Tăslăuanu.