Page 12 - 1906-19-20

Nrul 19-20, 1906. LUCEAFĂRUL 409

maî da prin cîrcîmă pentru toată lumea asta. goli de pe scară izbindu-se cu capul de piatra
Trecuse o jumătate de an şi el nu maî gustase lată pe care se răzima un stîlp al clopotniţei.
rachiul. A slăbit de-i eşiră fălcile şi umerii obra- Se zvîrcoli cîtva, apoî se duse şi el după Hanţ.
zilor ca la maimuţe, s’a înegrit de uscat ce era, Cînd trecu pe-acolo în de seară popa cel bă-
dar n’a maî cutezat să bea. Vorbea foarte puţin trîn, care eşia totdeauna să vadă cum stă lucrul,
şi-şî făcea trebile veşnic mînios, dar nu maî se dete îngrozit înapoi: Ptiî ucigă-te toaca,
supăra pe nimeni. ne-aî pîngărit clopotniţa! Bine i-aniziseu: Şi-a
Trebuia o clopotniţă nouă la biserică, — cea pus satana gliiara pe tine şi nu maî scapî!«
veche putrezise şi ’n temeliî şi la coperiş, de
I. Agârbiceanu.
se putea prăbuşi în toată clipa. Partenie era
vrednic acum să se apuce de un lucru aşa
sfint. A dat dovezi, că-î un om «ie se poate în­
drepta. Coratoriî bisericeşti în frunte cu popa lîkjenia în Taurida
l-au şi tocmit, i-aii adus tot materialul de lipsă.
de Gocthe.
— Partenie cioplea acum afară lîngă biserică. —
Oamenii se ’mpretiniră cu gîndul că va remî- Actul întîiu. — Scena a treia.
nea tot la eî în sat, meşter harnic şi iscusit, Ifigenia. Toas.
căci aşa clopotniţă le-a făcut de nu era în jurul
Ifigenia.
acela. Şi după ce-a fost gata, coratoriî ca să se
deosebească şi maî mult de alte clopotniţî, au Tot harul eî reverse-asupră-ţî zîna!
cumpărat cîteva place de tinichea albă-strălu- Să ţi dea izbîndă, cinste şi mărire,
citoare, să le pue Partenie la stiaşina coperişuluî. Bielşug şi mulţămire la ai tăi,
Dar cînd s’a văzut Partenie că-î aproape gata Să-ţî împlinească orice gînd de bine,
cu totul, un gînd frumos ce l-a însoţit de cînd Ca, peste mult popor domnind cu trudă,
s’a apucat de clopotniţă, nu l-a maî putut învinge. Să aî şi fericire multă, multă 1
Şi se gîndia astfel: »In cîrcîmă de bel, te pe­
depseşte Dumnezeu, că eşti aproape de jidan, Toas.
şi jidanu-î frate cu draeu. Dacă bei cînd lucri M’aş mulţămi să zică tot poporul:
pe la oameni, dai pildă rea, şi ascunzîndu-ţî Că spre folosul luî m'am străduit,
glaja, iar te asamenî cu necuratul ce se ascunde Nu spre al meu. Dar cel maî fericit
pretutindenea. Dar de beî lingă casa Domnului, E acela, fie Domn sau om de rînd,
cînd lucri la ceva sfint, cum e o clopotniţă, nu La care este mulţumire ’n casă.
poate să ţi se întîmple nicî un rău, căci eşti Tu ’mpărtăşeaî durerea mea amară
sub puterea luî Dumnezeu.« învins de gîndul Cînd sabia duşmanului îmi smulse
acesta trimise pe un băiat ce căsca gura la el, Pe cel din urmă fiu de lîngă mine.
să-î aducă o litră de şpir. Maî avea două place Cît timp îmi stete ’n minte răsbunarea,
de bătut, dar sta sus pe scară ca înlemnit şi Nicî nu simţeam pustiul caseî mele.
nu maî putea face nimica. La gîndul că ’ndată Acuma cînd mă ’ntorc izbînditor
băutura va fi aici, rana veche se deschise adînc, Şi-i răsbunat cu sînge fiul meu.
ca o viitoare largă, şi i se părea că ’n el întreg Îmî pare casa de plăceri deşartă.
nu-î altceva, decit vîrtejul acela ameţitor. Supunerea voioasă ce-o vedeam
Băeatul se urcă pe scară şi-î întinse sticla. Din ochii tuturora strălucind,
O beţie dulce, o mîngăere şi adiere în toate E 'năbuşită azî de griji şi temeri.
încheeturile îl cuprinse. Părea c’a ajuns la cul­ Toţî stafl pe gîndurl, ce va fi la urmă,
mea tuturor dorinţelor sale, ochii i se zgîiaîi în seama cuî o să rămîie ţara. —
dulcegî sub genele ce se aplecau, şi puse sticla Viu deci în capişte, în care adesea
la gură. Gustă de două ori, apoi a treia oară Intrai ca să mă rog ori sâ daţi laudă
o gîlgăi toată pe gît. Cînd o ridică şi luî i se Pentru izbîndă. O dorinţa veche
ridică ceva dela pept aducîndu-î o greutate Eu port în piept ce nu ţi maî e străină
mare la cap, muindu-î picioarele, şi se rosto­ Şi nicî neaşteptată. Am nădejde,