Page 16 - 1906-19-20

Nrul 19-20, 1906. LUCEAFĂRUL •513
------ ţţ- —
•-jr-
Toas. Ca şi cu vrăji — să-mi uit de datorie
Orî preoteasa singură-1 aude? Mi-ai legănat în somn gîndirile,
Şi n’auziam cum murmura poporul;
I fi genia. Acum mă ’nvinuiesc tot mai făţiş
Naintea tuturor, asculte-1 Domnul. De moartea fiului pierit cu zile.
De dragul tău eu nu opresc mai mult
Toas. Mulţimea ce pretinde jertfele.
Chemarea-ţl sfîntă, dreptul moştenit
Ifigenia.
La masa lor, te-apropie de zeî
Mal mult decît pe-un biet barbar. De dragul meu n’am vrut-o niciodată.
Rău înţelege zeii, cine-î crede
I fi ge ni a. Setoşi de sînge; le ’mprumută numai
Aşa Cumplitele porniri ce singur are.
Mă faci să mă căiesc de ’ncredere. Nu m’a ascuns de preot zîna însăşi?
Decît să mor, mai bine să-i slujesc.
Toas.
Sînt om; şi e mal bine să sfîrşim. Toas.
Rămîie vorba-mi deci: FiT preoteasă Nu se cuvine, datinele sfinte
A zîneî, cum ea însăşi te-a ales. Cu mintea noastră să le tălmăcim
Pe mine însă ierte-mă Diana Şi să le 'ntoarcem după placul nostru.
Că, pe nedrept şi cu mustrări de cuget, Fă-ţi datoria, eti îmi fac pe-a mea.
De jertfa strămoşască am lipsit-o. în peşterile de la ţărmul mării
Orice străin ajuns la ţărmul nostru, Am prins ascunşi dăunăzi doi străini
Din vremi străbune, e menit să piară, Ce n’aduc nici un bine ţării mele.
Şi numai tu cu-atîta gingăşie, Aceştia fie pentru zîna ta
în care eu vedeam aci iubirea Întîia jerfă cuvenită iarăşi!
Cea dulce-a fiicei şi aci simţirea îi voi trimite-aicî; tu ştii ce-I slujba.
Tăcută a miresei, m’ai legat Trad. de I. Borcia.

Surorile.
Aproape pînă eri ai fost copilă... J)ar aî să pled. S 2 ocoliţi cărarea
£)ar vezi, de mine ’n colo eşti... nevastă, Ce duce spre prăpastia din strungă...
Ştiu ce gîndeşti... e dulce ’nchipuirea, }YÎaî bine mergeţi drept pe drumul ţării
£a ce te ’ntorci cu faţa spre fereastă? £ cale dreaptă, fie grea şi lungă.
Ce bine te va prinde ’nvălitoarea, Sfinţită eşti din ziua logodirii...
Yeî îmbrăca cu totul alte haine, tînjind aşteaptă mina ta de mamă,
Şi ’n sufletul tău va... pătrunde pacea... Cel care te-a ales dintre fecioare
tainei din care nasc atîtea taine. Şi ca pe un vis... în casa Iu: te chiamă.
Cînd va lua pe rînd viaţă visul,
te vei simţi... trimite-mi o solie...
Şopteşte-i numai cîteva cuvinte
— jYîi-e dor de lelea — spune-î ca să vie.
Maria Cunţan.